Ar trebui să știu în ce zi și în ce săptămână sunt în această provocare adresată mie, dar nu știu. Nu am idee cât timp a trecut, dar știu că lucrurile nu au devenit mai ușoare pentru mine.
Îmi doream un timp pentru mine, un timp în care eu să îmi produc schimbarea. Îmi doream să las la ușă hainele și pielea de ieri pentru a mă transforma în cine îmi doresc în adâncul sufletului și ființei mele să fiu.
Sunt la început și deși există distrageri, acționez și spre mine, pentru mine.
Am descoperit ceva ușor ciudat. Eram convinsă în legătură cu toate aspectele vieții mele în afara unuia. Nu i-am găsit încă soluția, încă răspunsul pentru care e nevoie să mi-l acord mie și altora, dar vreau să cred că e un proces și că într-o zi din întâmplare, răspunsul care era singurul omuleț din mine care-mi provoacă anxietate, va veni.
Aș vrea să urlu din toți plămâni ce am făcut, dar cred că mă simt vinovată pentru lucrurile pe care nici astăzi nu le-am dus până la capăt. Sunt bine și împăcată în general( meditația și yoga ajută), dar încă mai port rămășițe din viețile mele anterioare după mine. Poate sună ciudat, dar eu așa le consider. Am trăit multe vieți, am făcut foarte multe lucruri și foarte variate, am trăit în mai multe locuri și mereu un alt strat al meu era predominant. Sunt viețile mele anterioare și încă mai am firmiturile lor pe papuci.
Nu vreau să dezvălui ce fac încă poate pentru că nu crede că se întâmplă și nu știu unde mă va duce, dar sunt entuziasmată și e atât de bine.
Hai să mai arunc un ochi și asupra mea în relația cu ceilalți. Cred că voi avea întălnire cu un tip din trecut curând. Băieții intră și ies din mintea mea destul de constant, dar jur că momentele în care sunt doar eu cu mine și mă gândesc la ce urmează să fac, nimic altceva nu-mi mai trece prin cap.
Știu că nu am spus nimic. Cumva încă mă ascund în fiecare cuvânt pe care îl trântesc aici, dar cred că va fi mult mai bine.
xx
Gânduri neclare 