cred că…

Cred că oamenii se plictisesc uşor de mine. Şi cred că e vina mea.

Dacă cealaltă persoană nu te înţelege e mai mult vina ta pentru că nu ai reuşit să găseşti un mediu de comunicare potrivit pentru ca persoana respectivă să înţeleagă. Cred cu tărie că asta se întâmplă şi cu interesul. Ca e mai mult vina mea.

Nu ştiu dacă sunt o persoană interesantă sau nu, aş putea răspunde fără explicaţii că nu mă consider una. Vorbesc prea mult despre cer, vorbesc despre subiecte delicate mai mereu, deci nu sunt atât de amuzantă şi deşi ştiu să ascult, uneori prefer să vorbesc mai mult, lucru care piate fi obositor pentru cealaltă persoană şi o poate face dezinteresată până la urmă. Toţi suntem egoişti până în oasele noastre şi toţi vedem un steguleţ roşu (conştient sau nu) când altcineva îşi arată mintea prea mult.

Toţi îşi pierd interesul repede asupra mea şi eu îl pierd cumva la fel de repede. Poate sunt doar prea mult şi poate e nevoie să-mi tai anumite părţi din mine pentru a mă putea integra cumva. Dar asta sună ciudat. Poate trebuie să îmbunătăţesc anumite aspecte la mine pentru a relaţiona mai bine cu ceilalţi.(fără poate)

Am o relaţie atât de frumoasă cu mine, dar e cumva greu să întreţi o relaţie cu altcineva indiferent de natura ei. Doamne, vorbesc de parcă am iar 15 ani şi descopăr pentru prima oară lumea, dar adevărul e că o redescopăr prin ochii mei de acum, prin cine sunt astăzi. 

Majoritatea oamenilor vorbesc despre cât de înfricoşător e să cunoască persoane noi. Deşi înţeleg motivele, mi se pare o prostie. E mai greu să întreţii ceva decât să descoperi. Ştiam că va fi greu să mă „reintegrez în societate” şi până la urmă nu văd cu adevărat asta ca greu…ci plictisitor.

Dacă sunt interesată, voi fi capabilă să îţi dau mesaj prima fără să-mi fac scenarii că voi părea disperată, voi fi capabilă să vorbesc despre orice şi nu voi aştepta 5 ani pentru a răspunde la un mesaj. 

Spuneam de multe ori: pentru ca o relaţie să reziste şi să înflorească e nevoie de două lucruri:comunicare eficientă şi dezvoltare individuală. 

Deşi nu sunt perfectă la prima parte, sunt extrem de bună la ea. Da, mai fac ‘greşeli’, dar cine nu face? 

Oamenii se plictisesc parcă repede de mine, dar nu iau totul personal pentru că doar un fraier ar lua lucrurile spuse de alţii, orice, totul personal. Totul e la esenţă egoist.

Parcă nu mai am chef să dedic altora timp şi să depun efort cumva. Mă întorc la serial.

Articolul acesta nu prea are sens, dar când articolele mele au?

Poate ar trebui să le editez şi să le gândesc mai mult şi să le ofer o structură clară şi să le planific, nu doar să îmi las gândurile să zboare. Ar trebui.

Andreea

8:57 pm

Joi, 10 august 2017

Anunțuri

70 de gânduri despre &8222;cred că…&8221;

  1. Oh, am facut si eu asta cand m-am provocat sa scriu un articol pe zi timp de 42 de zile, dar nu am postat niciodata cu un sentiment de sila sau obligatie. Era mai mult entuziasm ca astazi va trebui sa postez si dupa un fel de tristete ca trebuie sa astept ziua urmatoare :))

    Apreciază

  2. Articolele mele nu sunt muncite, sunt doar ganduri aruncate pe o panza alba si electronica. Ar trebui sa le editez, sa le gandesc poate cu o saptamana inainte, sa le verific de 10 ori, dar nu o fac. Poate ar trebui.
    Daca momentul nu e potrivit pentru a scrie acel articol, de ce nu scrii altceva, ceva care sa se potriveasca mai bine cu ceea ce vrei sa spui acum?

    Apreciază

  3. Personal consider ca legerea profesiei în viata,ar trebui sa se faca în functie de ceea ce iubim cu pasiune,în care credem cu toata fiinta,domeniul care ne capteaza majoritatea timpului,sau chiar toate dimensiunile spatio-temporale ale perceptiei existentei,capabili de a sacrifica totul pentru atingerea obiectivului…
    Un week end racoros si frumos ! 🙂

    Apreciază

  4. Daca ai mers la psiholog cu care nu ai avut nicio conexiune, poate, daca nu ai lucrat cu adevarat la acele „teme”, poate…dar in esenta psihologul nu e inutil, mersul la psiholog nu e inutil

    Apreciază

  5. Daca as crede in Dumnezeu(deja ti s-a schimbat parerea despre mine) as spune ca psihologul e Dumnezeu in varianta umana. Cand te rogi spui lucrurile care iti ingreuneaza sufletul si cele care te fac sa zambesti…asta se intampla si la psiholog in alta forma, after all

    Apreciază

  6. Un psiholog se ocupa si de lucrurile acestea si de multe altele legate de evolutia ta ca persoana. Singura parere care conteaza cu adevarat si e suta la suta obiectiva e a lui, doar ca el nu iti da pareri, cat te ajuta sa ti le descoperi pe ale tale mai bine

    Apreciază

  7. Dreptul-de mic copil am vrut să fac dreptate, fiind înecată de mic copil în nedreptatea lumii în care trăiesc. Mai târziu am realizat că dreptatea în lumea asta este doar o amintire tristă. Totuși, îmi place să ofer argumente, să apăr până la sfârșit cauza în care cred. Și sunt al dracului de tare în gură dacă e cazul. Jurnalism-îmi place să scriu, dar jurnalismul românesc nu este ceva în care mi-aș dori să activez. Totuși, nu m-ar deranja să lucrez cu lunile la un articol bazat pe un subiect ales de mine. Istorie-nu îmi place să tocesc. Vreau să studiez oamenii din anumite perioade, cum s-au schimbat. Biografii. Chestii. Litere-o specializare mai interesantă,nu vreau ceva clasic.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Sarcasmul se scrie cel mai greu din punctul meu de vedere…si mi se pare cam inutil majoritatea timpului.
    La 20 de ani, conversatiile directe si eficiente sunt mai interesante decat urmele de sarcasm.

    Apreciază

  9. Cred ca fiecare lucru poate fi un succes sau un esec, fiecare lucru are posibilitatea de a inflori si de a muri. Succesul si esecul sunt mereu lucruri subiective. Sunt definite in prea multe ori si ceva ce poate parea esec din exterior poate fi succes pentru persoana respectiva si invers.
    Dar aici…posibilitatea de a ma dezamagi nu exista. Este viata ta, nu a mea. Nu cred ca poti dezamagi parintii sau prietenii sau profesorii sau necunoscuti, aici, in acest capitol te poti dezamagi doar pe tine si atat. Cum am spus, nimanui nu ii pasa si persoanelor carora le pasa sunt si ele egoiste pana la urma. Asteptarile altora asupra ta nu ar trebui sa te faca sa te defineasca. Altii mereu vor avea asteptari de la tine, dar in final ele nu vor conta. Conteaza cine esti tu cand nimeni nu se uita, conteaza felul in care tu experimentezi viata indiferent de ce se vede in exterior.
    Cred ca singura modalitate de a dezamagi pe cineva e doar cand acel cineva isi proiecteaza asteptarile, nevoile sau dorintele pe tine. Oamenii ar trebui sa faca alti oameni sa se simta liberi, sa fie ei cu adevarat, nu sa ii inconjoare in custile astea mari si imaginare.

    Nu stiu ce am spus mai exact si cum ai ajuns la ideea ca m-ai putea dezamagi, dar nu ai cum sa o faci si nu am vrut niciodata sa las impresia, daca am facut-o, ca tu poti ajunge in acel punct.

    Apreciază

  10. Nu iti raspund la ultimele doua intrebari. Vad ca esti nehotarata si cumva e mai simplu sa arunci altii variante spre tine si tu doar sa spui da sau nu. Probabil nu stii, dar sunt trainer national si am tinut si sesiunea de orientara in cariera at some point. Daca vrei sa iti dau sfaturi practice, iti pot da, dar nu prea cred in sfaturi.
    Un om nu cunoaste un alt om dupa cateva articole, un om niciodata nu cunoaste un alt om cu adevarat. Doar tu traiesti in mintea ta, in corpul tau, doar tu iti cunosti experientele si eu nu le voi putea niciodata vedea asa cum le vezi indiferent de mentalitatea mea deschisa sau nu sau de gradul meu de empatie. Nu asa functionam. Singurul lucru pe care putem noi ca oameni sa il facem este sa ascultam. Asa ca eu voi asculta acum.
    Tu ce variante ai in minte? la ce esti foarte buna? Ce iti provoaca in lumea aceasta cea mai mare curiozitate? Ce iti place sa faci? Ce te-ai vedea facand toata viata? Prea multe intrebari, e o metoda mai agresiva din punctul meu de vedere, dar tu gandeste-te la ele.

    Apreciază

  11. Daca o persoana care are 2 carti publicate, acum scrie o alta carte, aceasta alta carte e inca o incercare, inca nu e terminata, inca nu e publicata. Poate pe la mijlocul acesteia isi schimba complet ideea, renunta la ea. Pana cand produsul nu e finit, totul e o incercare. Pana si dupa ce e finit, poate fi doar o incercare, o incercare de a ta cu alte stiluri, cu alte fraze, cu alte cuvinte. Totul poate fi o incercare si in acelasi timp, totul este after all

    Apreciază

  12. Pai, stii, toti avem nevoie de experiente in orice pentru ca inca suntem in viata, inca nu am murit.
    Daca ai 10 ani si dansezi, esti dansatoare, daca ai 14 ani si iti plac fetele esti gay.
    Esti scriitoare pentru ca scrii, indiferent de varsta si de numarul de lucrari publicate. Bineinteles, nu orice persoana care scrie e scriitoare, dar asta e un alt subiect.
    Etichetele pot avea conotatie negativa, dar pot fi folositoare, de asemenea. Ca majoritatea lucrurilor din jurul nostru, ele ne sunt doar o unealta pr care alegem sau nu sa o folosim, pe care o folosim potrivit pentru noi sau nu.

    Apreciază

  13. Nu prea cred ca e ceva bun in orice rau si ceva rau in orice* bun, desi in acelasi timp cred asta. Cred ca suntem toti completi si ca totul e complet asa. pentru o eternitate beneficii si dezavantaje, pentru o eternitate pace si durere, pentru o eternitate bine si rau. Se completeaza. Formeaza viata asa cum e, mai exact doar asa cum noi o stim.

    Apreciază

  14. Durerea nu te dezarmeaza niciodata, doar iti deschide ochii putin mai mult, te ajuta sa te intelegi, sa te transformi, sa fii mai aproape de persoana care iti doresti sa devii. Durerea e normala, e fireasca indiferent de forma in care apare.
    Toate cicatricile poarta sclipiri si toata durerea are si diamante ascunse in mocirla.
    Nu prea ca e ceva bun in orice rau si ceva rau in oricr bun, desi in acelasi timp

    Apreciază

  15. Stii, cred puterea subconstientului. E logica, e fireasca, e normala. Subconstientul atrage lucrurile de care tu ai nevoie in viata ta. Fara alte discutii. Aici nu e vorba de Dumnezeu sau printese sau povesti. E stiinta. E psihologie.
    Deci prin urmare, tot ce mi s-a intamplat, nu mi s-a intamplat, doar s-a intamplat. Eu am atras asta. Si eu sunt responsabila pentru viata mea pana la urma. Lucrurile nu ti se intampla pentru ca adevarul e ca nimanui nu ii pasa si asta e un lucru bun, normal, logic, natural. Ca si oameni suntem egoisti in fiecare moment fie ca realizam asta sau nu.
    Nu cred ca m-a dezarmat ceva in viata aceasta, sincer. Da, am fost abuzata sexual la 10 ani, da, am fost abuzata emotional si fizic de parinti, da, am avut bulimie in primul an de liceu si inainte de asta anorexie inca de mica impreuna cu imaginea destorsionata a corpului meu, da, am fost abuzata verbal in toti anii de scoala de prea multe persoane, am crescut avandu-mi tatal ca un strain in ochii mei, mama nu stia sa ma iubeasca, am suferit de depresie cronica si am incercat sa ma sinucid de prea multe ori, am fost exmatriculata din liceu pentru ca eram ‘prea’ depresiva pentru a fi acolo, de la 15 ani am stat singura in oras…mai are rost sa continui? Nu cred, ideea e ca s-au intamplat multe lucruri care s-au nascut fin frica, care se pot incadra sub umbrela de „rele”, dar nu m-au dezarmat. Toate lucrurile acestea sunt si au fost armele mele. Au scos la suprafata cele mai frumoase lucruri din mine si le port ca pe florile unei coroane. Am fost vulnerabila cu adevarat, parca pentru prima oara in ultimul an, dar vulnerabilitatea pentru mine a reprezentat mereu putere.
    Nu am urat niciodata lumea, dar m-am urat pe mine la un moment dat. Nu am urat lumea nici macar cand i-am vazut hainele murdare si gaurite. Sunt doar constienta de ‘binele’ pe care il avem in fata noastra, in jurul nostru si de lucrurile care se nasc din frica, lucrurile ‘rele’. Mi-am deschis ochii catre lume cu adevarat parca la 15 ani. Atunci mi-am permis sa vad, dar opiniile mele de astazi s-au format in timp.
    Nu am urat niciodata lumea si nu cred ca o voi face vreodata.
    Si legat de bine si rau, lupta aceasta este si va fi mereu interminabila. Sigur, raul poate fi redus, se pot deschide mai multi ochi pentru anumite cauze, dar mereu va exista un dozaj de rau asa cum mereu va exista pace si durere.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Iadul meu e o poveste cu final fericit, dar fara final…pentru ca viata continua si tu nu esti doar suma lucrurilor negative, esti suma tuturor experientelor tale(aici intra si cele de care nu iti mai amintesti), esti suma lor, dar in acelasi timp nu esti, esti mai mult de atat si esti o alta persoana in fiecare zi daca iti permiti sa te explorezi.
    Toti suntem mai mult de atat.

    Apreciază

  17. Asta va suna poate ciudat, dar de fiecare data cand ma uit la momentele in care inecam in durere, simt empatie, empatie pentru persoana din trecut si vreau sa o imbratisez si sa o simt, dar orice as face nu pot sa o ajut. Poate nu e normal sa nu simt tristete sau regret sau frica sau orice provenit din ea, dar nu simt.
    Vrei sa-ti povestesc iadul…well, e manjit pe toti peretii articolelor de aici. E mult de povestit si e cam plictisitor pentru mine sa fac asta. Sunt extrem de confortabila(prea confortabila) povestind toate acestea si nu ma simt vulnerabila deloc in momentele in care o fac. Simt putere cateodata, dar cateodata pare doar robotic.

    Apreciat de 1 persoană

  18. Mi-am derulat cei 20 de ani de viata in fata ochilor de cateva ori…dar nu am gasit nimic. Nu cred ca ma citesti de foarte mult, dar iti spun acum ca am experimentat foarte multe lucruri dureroase. Dar vezi tu, chiar daca au fost perioade pline de sange si lacrimi imbibate in el, nu ma uit la nimic cu tristete sau regret. Deci perspectiva mea de acum face fiecare amintire una cumva mai dulce. Pot sa iti povestesc tot ce vrei sa auzi despre iadul pe pamant pe care l-am simtit anul trecut, dar tot nu vad asta ca pe ceva trist. A fost durere, a fost reala, m-am vindecat. Nu stiu, pare ciudat, dar mereu am gasit perle in cele mai negre oceane…deci nu pot sa-ti descriu o imagine anume, o amintire anume…interesanta intrebarea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s