dorinţe moarte în haine de trandafiri

Am scris puţin zilele trecute, mult mai puţin decât o fac de obicei. Simt asta până şi în plămânii mei care strigă şi plâng şi tânjesc după un moment în care să simtă aerul cu adevărat. Nu cred că ştiu o altă metodă de a respira cu adevărat…doar prin scris îi permit aerului să îmi pătrundă în tot corpul, doar prin scris umerii mei se lasă relaxaţi şi fericiţi în jos. Uneori pare o dependenţă…cred că e una.

Am evitat scrisul pentru că poate nu îmi doream să îmi înţeleg mintea, să-mi limpezesc mintea. Sţiu că ăsta e motivul…pentru că ştiu că nu-mi va plăcea răspunsul pe care îl voi găsi…cumva dacă îl pun pe hârtie, totul va deveni real, va deveni o eternitate în jurnalul meu, va deveni ceva mai mult decât un gând şi eu nu vreau. 

Sunt speriată. Mă sperie gândul acesta, mă sperie dorința mea nebună de a-mi schimba întreaga viaţă acum după ce e totul ‘perfect’ planificat, acum după ce furtuna cumva a trecut şi tot ce îmi rămâne de făcut e să execut. Nu sunt speriată de lucrurile pe care trebuie să le fac, sunt speriată pentru că nu mi le mai doresc…ele sunt doar dorinţe trecute care aleargă în maratonul vieţii pentru a deveni realitate şi cu fiecare secundă sunt tot mai aproape şi mai aproape şi mai aproape….nu pot să respir. Am ales asta, am muncit pentru asta, am muncit pentru acest nou început, dar îmi doresc altceva acum…trebuie să arunc în mare dorinţele moarte, îmi tot spun…dar poate asta ar fi cea mai mare greşeală.

Mă cunosc foarte bine, uneori enervant de bine. M-am văzut aruncând argumente în stânga şi în dreapta, în vieţile celorlalţi cum că varianta care mi se apropie de picioare e bună…ştiu că încercam doar să mă conving pe mine.

Aş fi preferat să fiu înspăimântată de noul care vine, dar…eu sunt doar speriată că nu mai e ceea ce vreau.

Poate cel mai mult îmi e frică de timpul folosit prosteşte…de timpul folosind încercând să iubesc o dorinţă moartă.

Încă nu pot să scriu, deşi aştern litere aici…nu pot să scriu despre lucrurile care-mi bântuie mintea…dar cred că e bine, cred că voi putea scrie la un moment dat din nou.

Pun pixul pe hârtie şi încă evit subiectul inconştient…dar poate asta e bine…cred

Andreea

5:03 pm

9 august 2017

Miercuri, Q de la O.

Anunțuri

61 de gânduri despre &8222;dorinţe moarte în haine de trandafiri&8221;

  1. Nu consum des alcool, aproape spre deloc, but hey, am avut si eu 16 ani at some point. Totusi niciodata nu am fost atat de ametita incat sa creez amintiri pe care sa le uit in timp ce le creez si sa le aud din gura altora a doua zi.

    Dar cand vine vorba de cuvinte…jurnalele mele ma vad foarte beata.

    Nu esti un copil si nu esti deloc fara experienta. Stiu ca nu te cunosc, dar stiu ca ai experienta pentru ca ai 16 ani…si ai trait pana acum. Oamenii spun ca sunt „fara experienta” in viata cand se gandesc la ei ca nu au trait suficient de mult sau suficient de tare pentru a rupe cateva ziduri, pentru a darama cateva idei care le bloca mintea. Indifierent daca traiesti zgomotos sau nu, traiesti…si fiecare zi e plina de experiente, fiecare zi in esenta e o noua experienta. Traiesti „mult” sau „putin”…sau doar existi…e irelevant pentru ca experientele tot se aduna chiar daca se sterg atat de repede din constientul nostru, ele tot ne raman in inconstient ca o patura subtire in zilele de ploaie sau ca o coroana de spini cu prea putine petale.

    Si legat de fostul…tu stii cat de multe lucruri sunt mai importante in viata decat relatiile amoroase? Doamne, sunt atat de mult, sunt o infinitate pe care am descoperit-o, dar niciodata nu termin din a descoperi-o. Relatiile amoroase sunt asa o mica particica din cine esti tu, din cine sunt eu…ah

    16 ani…nu m-as intoarce la 16 ani nicicand, nu pentru ca ar fi fost urat atunci, ci pentru ca 20 de ani…e mult, mult mai fun.
    (Like I said…vorbesc mult, scriu mult)
    Andreea💛✌

    Apreciază

  2. Beția e nașpa în general. Beția de care vorbești aici nu e nașpa. Câteodată trebuie să îți suni fostul pentru a îți da seama că ai trăit și fără el. Zise un copil fără experiență de viată.

    Apreciază

  3. Fiecare poate fi dragut daca e cazul. Blog-ul acesta nu imi surprinde profilul cel mai bine, niciun articol nu ma mai reprezinta, nici macar cel postat acum cateva minute. M-au reprezentat…pentru putin si dupa eu m-am schimbat si ele s-au evaporat desi inca traiesc pentru o eternitate(sau pana sterg blog-ul) aici.
    Blog-ul acesta are gura unei tipe de 20 de ani care pare ca a baut cam mult si de fiecare data dupa ce e ametita isi vomita cuvintele aici…sau in loc sa isi sune prietenii sau fostii, lasa cuvintele sa zboare aici.
    Nu arata cea mai buna parte a profilului meu si poate asta e cea mai buna parte la el.

    Apreciază

  4. 😂 stii ce mi se pare si mai amuzant decat felul cele 4 cuvinte de mai sus? Mi se pare amuzant felul stangaci prin care doua persoane incearca sa se cunoasca, mi se pare amuzant ca toate comentariile vor ramane aici pentru o eternitate si vor putea fi mereu citite din nou si din nou.

    Apreciază

  5. Nu imi fac griji in legatura cu asta. Vezi tu, las blogul in anonimat pentru ca perceptia ta asupra artei create de cineva se schimba cand cunosti persoana respectiva si e normal. Chiar daca uneori la nivel constient ne fortam sa nu credem asta, la nivel inconstient se schimba…si nu cred ca ar putea fi diferit…citesti poezia lui de dragoste in care striga despre lui pentru ea si despre lacrimile care-i umpleau fata dupa plecare…si dupa ii vezi fata…si cum vei mai putea citi vreodata poezia fara sa o asociezi cu fata lui, cu felul in care ti-a zambit atunci?

    Apreciază

  6. Spuneam mai exact ca in curand ss va intampla ceva ce imi doream extrem de mult anul trecut, dar anul acesta nu mai vreau asta…si cumva pare ca nu mi se mai potriveste deloc, dar chestia e ca…se intampla, se intampla acum si cumva eu stau aici parca blocata in timp si o las sa se intample, desi eu sunt alta si dorintele imi sunt altele…

    Apreciază

  7. M-am regăsit în rândurile tale. Simt durerea schimbării, frica de a reveni la ceva parcă uitat. Totuși, e o dependență. Ceea ce a dus la schimbare devine un element care are nevoie de o altă schimbare. Dacă era viața simplă…

    Apreciat de 1 persoană

  8. „Poti sa te plângi ca tufele cu trandfiri au spini,sau poti sa te bucuri ca tufele cu spini au trandafiri.” – Abraham Lincoln –

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s