3 august 2016.

Nu am nicio idee cum a decurs ziua respectiva, ce zi a fost, daca a fost prea cald, daca am plans(cel mai probabil am facut-o). Nu stiu aproape nimic despre ziua de 3 august 2016…dar stiu ceva. Stiu ca atunci mi-am scris o scrisoare si ca mi-am programat-o sa ajunga la mine astazi. E un site dragut pentru asta.

O scrisoare din trecut pentru viitor. Poate era tot de ce aveam nevoie. 

Am citit-o doar o data si parca recunosteam persoana de atunci si in acelasi timp ea imi era o straina. E putin amuzant sa vad ca am scris acest mail…se pare ca pana la urma aveam un strop de speranta ca astazi voi trai. E un gust dulce amar.
Eu si persoana de acum un an gustam viata diferit, o vedem diferit. E interesant cum in doar un an pare atat de putin, dar inseamna atat de mult, atat de multe schimbari cand il privesti din prezent.

Aveam asteptari de la mine. Daca eu continuam cu aceleasi asteptari, nu as fi ajuns astazi aici. Nu ma lasau sa respir. Asteptari nu e cel mai potrivit cuvant aici…dorinte . Unele dorinte din trecut inca mai sunt in prezent sub alte forme, dar majoritatea sunt unele care au luat nastere acum cateva luni. Cateodata le ignor pe toate si doar imi traiesc linistita viata.

Ingrijorari…am altele, dar parca radacinile acestora sunt cumva in trecut. Dar nu imi ocupa mult timp din zi, mult spatiu in minte.

„acum, acum, la 19 ani…sunt înțepenită de frică și durere. „

Oh, Doamne…nimeni nu va putea intelege, nimieni nu va sti nicicand in totalitate cat de multa durere se afla in mine atunci. Ma simteam paralizata de ea. Si nu era doar o stare sau un sentiment, era un adevar, era ceva vizibil in toate partile vietii mele.

Gata! Am imbratisat pe tipa pierduta de 19 ani si i-am trimis iubire. Poate intr-un univers paralel ea incepe sa se vindece mai devreme pentru ca sufletul ei nu merita atat de multa durere.

Acum un an simteam durerea in feluri imposibil de imaginat pentru majoritatea oamenilor. Acum un an eram intepenita. Acum…acum sunt linistita, sunt calma. Sunt intr-o loc pe care nu l-am cautat niciodata, dar ma bucur nespus ca l-am gasit. E bine aici. E asa de frumos aici. Si da, mai am ingrijorari cateodata, dar le vad, le aud, le simt, le intreb de ce au aparut si stropesc de fiecare data cu doze de lumina. 

Acum durerea nu ma mai tine sechestrata in propria mea casa. Acum sunt o alta persoana si sunt mandra de asta.

Sunt mandra de persoana de la 19 ani pentru ca stiu ca a facut tot ce a putut mai bine sa supravietuiasca si sunt incredibil de recunoascatoare pentru asta, sunt recunoscatoare pentru ca a supravietuit desi majoritatea timpului isi dorea sa moara. Sunt mandra de mine acum, de locul in care am, de cat de aproape sunt de persoana care imi doresc sa imi defineasca viitorul. Sunt mandra de acest drum plin de tulburente spre paradis, spre mine.

Sunt recunoscatoare.

Multumesc, om din trecut pentru aceasta scrisoare!

Andreea

2:35

3 august 2017.

Anunțuri

21 de gânduri despre &8222;3 august 2016.&8221;

  1. Lucrurile fundamentale ti se definesc in perioada copilariei…si daca nu ai avut parte de iubire si respect, daca nu ai vazut asa ceva mi se pare normal sa nu stiu sa daruiesti asta in general, dar in special cand devii parinte. Si dragostea pe care ai primit-o in copilarie, in acelasi timp nu garanteaza un viitor plin de iubire pentru copii tai pentru ca in viata se intampla foarte multe. Si da, am spus ca daca de mici, inca de la radacini am invata sa iubim mai mult si am fi iubiti viata ar fi mai frumoasa…pentru ca pur si simplu ar fi. Majoritatea problemelor la adulti apar din copilarie, in special din relatia cu parintii. Cumva, in aceasta viata fiecare relatie(de orice tip) este o copie a ceea ce am primit atunci, inconstientul cauta lucrurile pe care deja le stie. E normal. Asa functionam.

    Si legat de ceea ce ai vazut tu, pentru ca tu te-ai vazut pe mine, nu pe tine…iti pot spune doar faptul ca unele rani se vindeca prin timp si comunicare…pentru orice este nevoie de efort pana la urma si vindecarea, recuperarea necesita nu e o exceptie.

    Apreciază

  2. Pare…doar pare. Sigur, nu toate ranile s-au vindecat complet pentru ca asta necesita timp si mult efort, dar felul in care vorbesc despre parinti mai sus, in acel mod pe care tu il vezi dur…e doar felul in care gandesc despre toti. Asa vad eu ca functioneaza lucrurile in privinta aceasta. Mi se par lucruri logice, mi se par cumva normale…daca asta are sens pentru tine.

    Apreciază

  3. Nu facem toti mereu asta? Nu toti vorbim despre noi indiferent daca vorbim despre viata, un tablou sau sex?

    Nu cred ca viziunea mea despre parinti este dura. Cred ca este reala. E construita pe tot ce am vazut in viata pana la varsta aceasta. De ce o vezi dura?

    Apreciat de 1 persoană

  4. Suna ca si cum ai crede ca iti esti datoare sa implinesti lucrurile pe care ti le doreai in trecut. Daca ele au insemnatate si in prezent, atunci totul e mai mult decat bine si iti vei aduce bucurie facandu-le, dar daca ele nu mai reprezinta cine esti tu astazi, tu decizi daca mai are sau nu rost sa incerci. Orice ai face, nu actiona din frica, te rog. Actioneaza din iubire pentru ca lucrurile care au la radacina dragoste de obicei cresc frumos si tu meriti lucruri frumoase.
    Lucrurile care au la radacina dragoste, ah…daca toti copii ar primi dragoste in copilarie, lumea ar fi putin mai frumoasa, mai buna…dar pana la urma nu e doar vina parintiilor ca nu stiu sa iubeasca, nimeni nu i-a invatat pe ei, pe multi dintre ei oricum si chiar daca ar fi vazut iubirea in relatii sanatoase in viata lor, nu e nimic sigur ca vor sti sa isi iubeasca proprii copii. Pana la urma singura calificare a parintilor indiferent de cate cursuri fac ei acum de parenting, singurul lucru pe care l-au stiut cu adevarat a fost sa faca sex si atat. Asta a fost random.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Vorbesti de timp asa frumos, dar ciudat ca timpul meu acum cand am citit acest comentariu mi se pare haotic. Mi se pare ca mi-l dedic unor lucruri care nu mai au atata insemnatate pentru mine, care pe langa asta mi se par clipe pierdute. Poate ai observat ca am scris cateva chestii despre pantofi rosii ( Bilantul sufletului si ultima parte din Noaptea Vrajitoarelor). Sunt datorate unor vise haotice pe care le-am avut cam prin mai-iunie. Dar parca nici eu nu stiam ce vorbesc pana acum. Poate pentru ca am scris despre el m-am autoconvins ca asta se intampla cu mine, ca dansez pe pantofi rosii. Suna ciudat?

    Apreciat de 1 persoană

  6. Daca o persoana nu intelege mesajul pe care tu incerci sa il transmiti, esti vina ta. Cred ca tu nu ai reusit sa gasesti o modalitate in care sa pregatesti persoana pentru ce urmeaza sa spui. e simplu sa dai vina pe cealalta persoana. E foarte simplu. Dar mi se pare mai sanatos sa ma gandesc eu la o alta modalitate de a comunica lucrurile respective. Poate persoana din fata mea nu e pregatita psihic pentru ceea ce urmeaza sa spun, dar cred ca e datoria mea macar sa incerc sa schimb asta, sa schimb conditiile exterioare sau tonul vocii…sau ceva, orice.
    Desi cred ca e vina ta cand o persoana nu te intelege adica tu nu ai gasit o cale de comunicare potrivita, cred ca nu tot timpul e vina ta. Unii oamenii niciodata nu vor intelege, unii oameni niciodata nu vor sti sa asculte.
    probabil poti observa ca prima parte a acestui comentariu este structurata cumva de toate experientele mele ca trainer si a doua, in care spun ca unii oameni nu pot intelege iasa la suprafata toata experienta mea cu depresia unde desi incercasem zeci de feluri de exprimare si tonalitate si unde am schimbat conditiile externe mai mereu si am incercat sa imi dau seama la ce stimuli functioneaza parintii mei, cum vad ei lumea, pe ce butoane sa nu apas, cum si ce intrebari sa pun si alte lucruri, ei niciodata nu au inteles. Nu aveau si nu au aceasta capacitate. Asa ca am renuntat sa mai incerc. Incercasem atat de mult timp pentru ca era in folosul meu, dar am renuntat si folosesc alte cai de conunicare in alte forme acum.

    Apreciază

  7. Probabil suna ca si cum m-as sabota singura si probabil la un nivel inconstient, pe care nu imi doresc sa il analizez acum asa e. E ca si cum ai spune la inceputul articolului „acesta va fi un articol mai putin interesant, mai plictisitor”. Deja cititorul la un nivel subconstient citeste ca si cum in realitate articolul este unul mai plictisitor desi poate e cel mai interesant de pe blog-ul tau. Metoda de livrare conteaza mai mult decat mesajul.
    Cand spuneam ca se pierde esenta este pentru ca ma cunosc pe mine. Nu era legat de ceilalti. Stiu cum vorbesc in viata mea profesionala si cum vorbesc despre gandurile mele, sentimentele mele in general. Vorbesc mult, scriu mult. Si uneori se pierde esenta pentru ca folosesc aceste doua cai de comunicare de multe ori in cautarea unui sens, unui raspuns. Scrisul in jurnale e adevarata mea panza alba care imi vede toate culorile clare si vulgare, dar uneori din motive pe care le recunosc imediat ma indepartez de scris. Dar nu e tot timpul din cauza faptului ca ma indepartez de scris…nu am neaparat o ordine in idei, desi poate am puncte clar definite in minte(majoritatea timpului nu am, doar jonglez cu lucrurile care mi se ofera)…nu am ordine. Nu il iau neaparat ca pe un lucru ‘rau’, dar stiu cum arata comunicarea eficienta si stiu ca eu comunic eficient in unele domenii. Mai exact, stiu ca pot face imbunatatiri.

    Cat tine de ceilalti, nu am neaparat asteptari, dar in acelasi timp am asteptari mari. Trag din ambele capete ale franghiei.(fac asta des!) Cred ca da, depinde de persoana, dar in acelasi timp depinde mai mult de tine daca tu stii cum sa atragi atentia, cum sa comunici bine. Sunt un fost trainer(ma voi intoarce destul de curand in aceasta lume, can’t wait!!!💜) si stiu ca exista anumite metode pentru a face asta.
    Daca pentru tine cartea nu era interesanta renuntai la ea si daca avea 30 de pagini. In acelasi timp poate esti un perfectionist si poate mergeai cu ea pana la capat chiar daca nu te atragea. Depinde de tine, depinde de carte. E o relatie. Niciodata nu e doar o persoana pe acest drum al comunicarii, de cele mai multe ori nici macar in timpul unui nonolog.

    Nu cred si in acelasi timp cred ca daca omul simte multe, scrie multe. Cateodata dintr-o singura idee, emotie se pot scrie pagini…si cateodata simti atat de multe lucruri incat nu poti pune mana pe un pix, incat toate sentimentele cumva te paralizeaza. Si cateodata e doar frumos sa lasi o furtuna de sentinente sa fie spuna doar de cateva cuvinte…pentru ca ele, asa putine sunt suficiente.
    Spun asta, evident doar din experienta proprie, din felul in care eu vad lucrurile.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Am scris, deci claritatea s-a asezat printre crapaturile care nu aveau sens, multumesc.
    Multumesc pentru ca iti, imi oferi timp pentru a ma observa. Inseamna mult pentru mine, dar poate stii deja asta. Timpul e cea mai frumoasa unealta, dar oamenii se pierd atat de repede in ea. Sa oferi timp unei alte persoane fie ca ii raspunzi la telefon cand esti in oras, fie ca scrii un comentariu lung, ii privesti uimita fata sau te gandesti la ea inseamna mai mult decat noi credem. Inseamna mult mai mult.
    Stii, ma gandesc la cele mai frumoase momente ca plutind pentru o eternitate pe linia timpului. Secundele respective au trecut de mult, minutele au trecut, toate s-au scurs in acel moment care parea perfect si era. Pentru putin era si poate nimeni nu l-a vazut sau poate cateva persoane l-au vazut, dar asta nu conteaza asa mult cateodata pentru ca timpul le-a vazut si le imbratiseaza acolo pentru o eternitate. Nu ti se pare frumos? (Da, ma gandesc la felul in care imi contemplai fata acum)
    Poate e mai interesant faptul ca desi noi nu recunoastem mereu acel moment, fiecare moment are un impact asupra noastra constient sau nu si nu doar asupra noastra ci si asupra celor care ne sunt martori la intamplarea respectiva si uneori nu e nevoie sa fie niciun martor pentru ca o experienta ne schimba atat de mult incat fiecare interactiune pe care o vom avea in viata va fi diferita chiar daca doar noi am vazut-o.
    Cred ca ale mele cuvinte au ceva sens, dar nu sunt sigura pentru ca m-am trezit de curand(dau vina pe pastile).
    Revenind, sunt mai bine pentru ca am umplut golurile cu putina claritate.
    Andreea.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Poate m-am exprimat gresit. Da, teoria exista, dar ce ai sugerat tu prin ea cu scrisoarea trimisa tie a avut pentru prima data impact asupra mea. Cand ti-am zis calda, nu m-am referit la cum arati, te-am vazut de prea putine ori, e normal probabil in mintea mea sa persiste mai degraba cine pari a fi ca mentalitate.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Eu ce sa mai zic, oricum mi-a parut de cand cu micile tale joculete ca stii mai multa psihologie ca mine. Pana la urma, sa dai la facultate, sa faci o facultate chiar intr-un anumit domeniu, nu e acelas lucru cu a stii. Teoria ta suna palpabil, dar nici macar nu asta e important cat faptul ca ti-ai pus intrebarea asupra unui lucru usor de confundat cu amalgamul de zi cu zi. De curand am intalnit un psiholog, prieten cu tata, deci in afara cabinetului. Parea o persoana patrunzatoare, foarte analitica, si pe data m-am gandit ca asta ar trebui sa insemne pentru toti sa fii psiholog. Tu deja ai caitatea asta, eu va trebui sa mai muncesc sa imi astampar repezeala pentru ea. Oi fi avand eu alte calitati, dintre care sunt si analitica, dar cand e vorba de cuvinte ca forma si cultura, adica mai degraba de impactul unui om decat de mecanismele lui de functionare. Stiu ca ce am zis este in afara contextului, dar o sa las asa. Inca trebuie sa avem conversatia de aseara. Da-mi orice semn cand te trezesti, te-am sunat dar am presupus ca dormi.

    Apreciat de 1 persoană

  11. „Cumva se pierde esenta mesajului in amalganul acesta de cuvinte.”
    Am auzit des expresia asta. Aud des : „nimeni nu are timp sa citeasca romanul tau” (atunci cand scri un text prea lung. Dar pentru ce are lumea timp?
    Andreea. Cine are placerea sa citeasca randurile tale o va face si daca scri trei randuri si daca scri un roman. Cine vrea doar schimb de trafic, oricum nu va citi nici daca scri trei randuri. Citesc acum : Confesiuni aa lui Sf Augustin. Cartea, pentru a intelege are undeva pe la 1000 de pagini. Cam lunga pentru cei mai multi….Eu cred ca un om atunci cand scrie, pune o parte din sufletul lui acolo. Daca simte putin, scrie putin. Daca in sufletul lui este un tumult si are multe de spus, scrie ceva.

    Apreciat de 2 persoane

  12. Ai spus ca te-am facut sa visezi. Iti multumesc pentru cuvintele acestea mult, mult, dar da-mi voie sa le modelez: tu iti permiti sa visezi in preajma mea. Suna mai bine? Stii, pana la urma nu cred ca alte persoane ne fac pe noi sa ne simtim cumva, toate sentimentele din punctul meu de vedere pornesc de la gandurile noastre, dar poate ma insel, nu stiu atat de bine pe cat as vrea psihologia, dar asa cred. ceilalti nu au puterea cu adevarat de a ne face sa ne simtim bine sau rau, doar noi o avem si cred ca de prea multe ori uitam asta.

    Apreciază

  13. Multumesc pentru ca mi-ai atribuit teoria, dar nu e a mea. Exista de atat de mult timp.
    Nu mi se pare sanatos sa ne gandim cum intr-un univers paralel eu i-am spus atunci da in locul refuzului, cum poate nu l-am intalnit niciodata sau cum as fi putut sa fiu o alta persoana daca nu eram abuzata. Sa corectez: nu mi se pare sanatos sa ne gandim la aceste scenarii excesiv. Pentru mine prezentul e cel mai frumos loc in care as putea acum fi. Sunt incredibil de mandra de cicatricile mele si de felul in care mi s-a modelat gandirea. Sunt incredibil de mandra, dar niciodata suficient de mandra incat sa nu las loc de imbunatatiri, de ajustari, de schimbari. Stii ca sunt indragostita de schimbare si de necunoscut si stii ca indragostita este un cuvant prea rar folosit in vocabularul meu pentru ca mi se pare urias.
    Mi-as placea sa cred ca persoana din viitor ma imbratiseaza cand eu uit sa ma imbratisez asa cum o fac eu atat de des cu varianta mea din trecut care Doamne, parca nu stia cum sa se opreasca din plans.

    Inca imi joaca intr-o parte a mintii mele cuvintele tale din comentariul trecut…calda, mi-ai spus ca sunt calda. Nu stiu exact daca asa sunt. Stiu ca imi e greu sa ma atasez de alte persoane, ca imi ia mult timp si stiu ca sunt deschisa, „prea” deschisa cu cine sunt si ce vreau si cu al meu prezent si trecut pentru majoritatea persoanelor. Eu cred ca sunt doar deschisa, dar nu sunt atat de multe persoane deschise in societate acum incat de fiecare data cand cineva e asa devine cumva prea mult, ‘prea’ deschis.
    Calda…poate sunt. Poate sunt doar prin trasaturile fizice. Nu vreau sa stiu cum imi vor arata ochii peste 20 de ani, sper sa invat sa imi iubesc toate ridurile care au iesit de la zambetul pe care il port inca din prima zi.

    Te-am pierdut? Stiu ca mai fac asta cateodata pentru ca vorbesc si scriu mult. Cumva se pierde esenta mesajului in amalganul acesta de cuvinte.

    Sper sa te imbratisezi mai mult, pe tine din trecut si pe tine din prezent. 💜🙏

    Apreciază

  14. Andreea, mi-a placut teoria ta cu universuri paralele. Poate ca acum mai existam de fapt tocmai pentru ca timpul se contracta prin vai necunoscute si fara sa stim, persoana din viitor care s vom fi ne trimite mesaje spre trecut de putere. Poate ca ea e singura care ne ia in brate cu adevarat in momente de-astea. Da, m-ai facut sa visez la acest psoibil-imposibil. 🌠

    Apreciat de 1 persoană

  15. Venim pe-acest pamânt saraci si goi,flamânzi si însetati dupa iubire,
    Viata e,o experienta efemera,relativa,un drum spre o eterna fericire.
    La început ne este oferita de parinti,de mama,de bunici si prietenii apropiati,
    Ea e ascunsa-n întunericul din Suflet,cei ce-o gasesc,sunt vesnic luminati…
    Dac-ai descoperit Lumina lumii,chiar si-ntunericul este stralucitor.
    Dispare frica si perceptia desartaciunii,iar trupul e atemporal,nemuritor…

    Sa fii bine,Suflet drag.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s