am greșit. iar.

ac617476b6bb4f370bb47409640c08a9--flower-hair-yellow-flowers.jpg

M-am surprins făcând un lucru care credeam eu că a rămas tare afundat în trecut. M-am ciopârțit. M-am ciopârțit inconștient și conștient pentru a intra în căsuța, în cutia altei persoane. Și nu îmi place asta. Știu de ce am făcut-o. Știu că a pornit de la nevoia mea de a fi iubită cu adevărat de către altcineva. Dar prin asta am rupt puțin câte puțin din iubirea pentru mine. Nu-mi plae.

Merit mai mult de atât. Vreau mai mult de atât. Și poate într-o zi cineva se va uita la mine cu dragoste adevărată, se va uita la mine ca și cum aș fi cel mai frumos și bun și colorat fenomen din viața lor. Poate mă va iubi cineva cu adevărat, dar poate nu. Până atunci, orice îmi rezervă viața am să aleg în fiecare zi să mă iubesc eu, să mă iubesc eu suficient, să mă iubesc eu și pentru persoanele care mi-au văzut sufletul și au ieșit speriate de acolo, lăsându-și doar amprentele pe podea.

Am doar 20 de ani…acest doar parcă ar spune că viața până acum a fost atât de ușoară și că eu sunt încă un copil. Nu cred asta. Nu cred asta deloc oricât de mult ar încerca societatea să arune etichete peste corpul meu plin de cicatrici și trandafiri îmbibați în piele. Nu sunt un copil, nu mai sunt un copil, dar am doar 20 de ani. Pare că mai am o viață întreagă și pare că timpul mi se scruge prea repede în același timp. Dar am 20 de ani și încă mai am de învățat multe, încă mai am de descoperit multe, încă mai am de simțit vara printre dinți și ploaia peste suflet. Încă mă așteaptă certuri cu persoane pe care încă nu le cunosc, încă mă așteaptă aventuri și încă mă așteaptă iubiri care nu ar dura nici măcar o zi.

Am 20 de ani, dar nu mai vreau să îmi tai florile din suflet pentru alții. Până la urmă niciodată nu am făcut-o pentru ei cu adevărat, cât pentru mine, cât pentru a simți ceva, pentru a mă face să simt, pentru a mă arunca prin suflet și minte și în alții, nu doar în mine. Nu e din singurătate, căci îmi iubesc timpul singură, cât din nebuna mea dorință de a fi iubită și de către altcineva, nu doar de mine. Dar dacă tai părți din mine, cum mă vor iubi ei cu adevărat vreodată, nu?

Am greșit când am încercat să intru în imaginea lui despre mine, dar nu voi mai greși, cel puțin nu cu el. Vreau să cred că nu voi mai greși deloc în legătură cu asta, dar viața e mereu surprinzătoare și schimbătoare și asta iubesc cel mai mult la ea.

Mi-a spus că sunt greu de iubit, că în general sunt greu de iubit, că las impresia uneori că nu vreau să fiu iubită. Puțin ironic. Poate puțin trist. Dar poate ce e și mai trist e această iluzie a mea că viața poate fi și mai frumoasă de atât în doi. Idk, man.

Ultimii doi ani i-am petrecut majoritatea timpului la început fiind în relații stupide, fără viitor și apoi în singurătate. Cred că mă simțeam pregătită pentru o altfel de dragoste, dar poate nu sunt.

Mi-am dat seama de ceva în acest articol atât de neclar. Că nu tânjesc neapărat după o dragoste romantică, cât după o dragoste și atât. După o persoană cărei să îi pese.

Probabil voi uita de acest articol în timp, dar sper să nu o fac.(deși știu că o voi face) Vreau să mă uit la el la 21 de ani. Să văd cât de aiurită eram în legătură cu viața, cu ideile mele despre iubire. Să mă uit la el cu gândul -uite, ce copil inocent eram-. Ironic, nu? Din moment ce am spus că nu mai sunt un copil.

Ah, jeez! Cum să fiu vreodată ușor de iubit când mintea mea e atât de împrăștiată pe lanuri de trandafiri și uneori se mai împiedică în spini? Am scris asta cu cel mai mare rânjet din lume. Am râs. Iubesc asta la mine, dar nu toți sunt capabili să mă înțeleagă și viața ar fi tare banală dacă ar fi așa.

Gata!, spun eu cu cel mai roz rânjet din lume. Nu mă mai ciopârțesc pentru nimeni. Ar fi tare păcat să arunc florile care cresc din mine și râurile care curg cu iubire în locurile în care obișnuiau să fie prea multe răni deschise.

Sper să-mi amintească o persoană, două, zece de acest articol peste câteva luni, când vârsta de 21 de ani îmi va lovi doar cartea de identitate.

Cred că articolul ăsta e prea lung.

-Andreea.

20 iulie, 2017

Quintanar de la Orden

14:10

Anunțuri

Un gând despre &8222;am greșit. iar.&8221;

  1. Femeia niciodata nu iubeste,ea este un pamânt neexplorat,
    Ca o gradina din poveste,un microunivers sublim si minunat.
    O floare care se deschide,doar înspre cerul luminat de Soare,
    Apoi,petalele-si închide,când Soarele la orizont,încet dispare…

    Sa fii iubit Suflet drag.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s