nevoia de a culege seminte moarte

I-am trimis o poza cu hostelul in care am stat si am fost si am respirat la un moment dat.

„Prin Bucuresti, huh?”

„Have fun^^”

Doar atat am primit de la acest om. Doua replici spuse parca in graba si fara sens, dar care au sens si ascund acest adevar. 

Noi nu mai suntem noi, nu mai suntem doi prieteni nebuni. Eu m-am schimbat, el s-a schimbat, totul s-a schimbat si e normal, e comun, e firesc.

Stiu ca speram la o vizita sau la alte cuvinte sau poate doar la o conversatie la telefon. Undeva, o prea mica particica din mine tot spera. Spera ca lui sa ii pese suficient.

Dar banuiesc ca acesta e ultimul lucru de care aveam nevoie pentru a incheia acest capitol definitiv. Uitarea si timpul s-au asezat peste fetele noastre si noi ca prieteni doar am murit.

Nu ma simt cumva acum. Cred ca m-am obisnuit cu indiferenta deja calda dintre noi. Cred ca e buna. Cred ca e bine.

I-am scris si ei. Ea nu vine. Da iar vina pe motive. Dar nu imi pasa.

Cu un el ma vad maine. Vocea lui obosita care m-a acompaniat in drumul spre casa era ca o imbratisare. Am simtit o lipsa. Nu stiu daca merita salva aceasta prietenie parca nicicand uitata. I-am spus asta, el a spus ca vedem maine.

M-am intalnit cu o alta ea pe strada. Cateodata Bucurestiul nu e suficient de mare. M-a imbrarisat strans, isi purta zamberul ca intotdeauna si suvita ei verde inca ii lumina fata. Am uitat cat de mult entuziasm traieste in ea. Mi-a spus sa o sun. Vrea sa iesim. Dar in urma cu putin timp a spus ca ne-am distanta prea mult, de parca prietenia noastra nu mai aveam rost sa ceara o salvare. Poate ma voi vedea cu ea.

Restul oameniilor sunt intr-o ceata nebuna. Nu am de ce sa ii caut, nu vreau sa ii caut.

Nici pe cei 3 mentionati anterior nu aveam nevoie sa ii caut. Putea trai aici fara ca ei sa stie ca sunt aici si era bine. Nu stiu de ce i-am cautat. Acum imi spun ca parca nu trebuia sa o fac. Parca ei ar trebui sa fie doar morminte, stii?

Merg sa fac un dus si sa ma afund apoi in somnul care imi duce lipsa mult. Maine e o zi importanta. Poate fac orice, ma gandesc la orice la tot si nu la ea. Ma sperie putin. Asta e alta discutie. Cred ca renunt la dus acum.

11 iulie 2017

11:58 pm

Bucuresti

-Andreea.

Anunțuri

Un gând despre &8222;nevoia de a culege seminte moarte&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s