sunt?

De ce îmi este frică să îl întreb? Îmi e frică de răspunsuri sau îmi e frică pentru că mă pot lovi de tăcere, de un zid? De ce îmi e frică să îl întreb dacă eu vreau să-l întreb doar pe el acest lucru? De ce Dumnezeu îmi e frică să fac asta?

Sunt încăpățânată. Am auzit acest lucru și astăzi și cumva parcă avea sens. Parcă începea să prindă sens, să explice lucruri. Dar ego-ul meu ar prefera să nu creadă asta. Mă încăpățănez să nu cred că sunt încăpățânată, nu? Parcă ar fi un film cu proști pentru proști în care personajul principal sunt eu.

Mi s-a atribuit eticheta de insistentă, dar nu eram cu adevărat jignită de ea pentru era plasată în domeniul profesional și insistența mea m-a ajutat să reușesc.

Nu știu, parcă are sens. Mai mereu am avut încredere în instinctul meu, în ceea ce el credea că este mai bine pentru mine, dar în același timp mereu am crezut că sunt o persoană cu o mentalitate deschisă. Aș putea să enumăr toate lucrurile pe care le-am făcut care poate m-au dus la această concluzie, dar nu își are rostul. Oare mă mint că sunt încăpățânată acum? Oare m-am mințit înainte că am o mentalitate deschisă? Unde încep și unde se opresc minciunile? Sunt inconștiente sau conștiente?

Lucrul pe care am tot pus accentul de săptămână trecută este plecarea mea de aici. Am primit săptămâna trecută, miercuri un mail care îmi spunea că am fost acceptată ca voluntar la Neversea. Cred că ar fi bine pentru mine. Vorbim despre voluntariat, el mereu îmi făcea bine, mmă mai întâlnesc cu unele persoanele pe care nu le-am văzut de mai bine de un an, îmi e dor de România, voluntariatul mă va ține ocupată și depresia trebuie scoasă picătură cu picătură prin terapia și prin a mă ține ocupată, prea mult timp pe care îl las gol nu mă ajută, cunosc alte persoane, mai am câteva lucruri de rezolvat în țară. Totul pare pe lista de avantaje.

Mai insist pe un lucru: să reiau terapia în țară, nu aici. Nu mă sperie psihologul, am mai fost, e whatever, ci îmi displace spațiul lăsat de limbă. Da, vorbesc spaniolă, nu, nu o fac mediocru, dar nu e același lucru. Plus…planul este să plec destul de curând de aici, deci va trebui să-mi vomit povestea din nou altei persoane.

Sunt vegană și nu vreau să renunț la veganism și asta ar intra în categoria de persoană încăpățânată, dar în același timp poate fi și o idee în care cred, un scop. Nici nu mai știu.

Sunt multe, până și scrisul ar intra aici. Dar poate nimeni nu vorbește despre lucrurile în care cred sau la care țin, cât despre anumite situații, dar din nou…mereu am crezut că am o mentalitate deschisă, mereu am căut soluții, mereu am acceptat idei…sau așa credeam.

Sunt o serie de etichete care mi s-au tot atribuit în această viață: încăpățânată, nebună, zăpăcită, aiurită, anormală, ciudată, insistentă.

Parcă toate fac parte din același grup de joacă, poate toate mi se potrivesc, nici nu mai știu.

Nu cred că m-am pierdut pe mine, dar cred că nu mai înțeleg cine obișnuiam să fiu, dar poate m-am pierdut…

Iubesc schimbarea mai mult decât orice, gândurile mi se schimbă repede, uneori prea repede în minte, sentimentele mi se schimbă prea repede, stările mi se schimbă prea repede. Mereu mi s-a părut că sunt inconsistentă, în special legat de viața mea personală.

Dar încăpățânarea are cumva acum sens…poate pentru că am auzit-o destul de mult în trecut, poate pentru că are explica anumite situații pe care le-am îngropat fără răspuns…nici nu știu. O iau razna.

Am întrebat o prietenă cu care nu am mai vorbit de mult timp. A spus și ea că mă vedea încăpățânată, dar sincer nu prea îmi pasă de răspunsul ei. Vreau să îl întreb pe el. Mi-a spus la un moment dat că sunt al naibii de încăpățânată. Vreau să-mi explice, vreau să-mi dea exemple, vreau să îmi spună părerea lui…dar deși știu cum să formulez totul într-o manieră clară și elegantă, nu știu cum să vorbesc cu el. Îmi e frică să îl întreb. Poate e pentru că aș putea să mă lovesc de tăcere, poate din cauza răspunsurilor care cred că vor urma, nu știu…

Aș putea să îmi întreb părinții sau alți prieteni…dar eu vreau să îl întreb pe el…oare mă încăpățânez să vreau să îl întreb pe el? Jeez.

ÎNCĂPĂȚÂNÁT, -Ă, încăpățânați, -te, adj. Care stăruie cu îndârjire și fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambițios.

ÎNCĂPĂȚÎNÁ, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici.

 

Oare am fost încăpățânată? Oare încă mai sunt? Oare e un lucru rău? Oare e un lucru bun? Oare ce legătură are asta cu mentalitatea deschisă? Oare de ce sunt percepută și astăzi ca fiind o încăpățânată? Oare pot să fac un lucru construitiv din asta? De ce îmi este ego-ul rănit?

Oare această etichetă care este percepută ca fiind una negativă mă rănește acum pentru că aprinde răni în mine ca umilirea și respingerea? Oare ar trebui să fac opusul a ceea ce cred și vreau acum sau ar trebui să lupt pentru lucrurile de care cred că am nevoie?

Andreea.

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;sunt?&8221;

  1. Despre el scriu relativ des pentru ca imi place sa scriu despre el. A devenit o obisnuinta. E usor.
    Nu vreau sa vorbesc cu el pentru ca nu am fost tocmai sanatosi unul pentru celalalt, deci nu ar avea rost sa il readuc in viata mea din nou.

    Apreciază

  2. Nu era vorba despre el aici, era vorba desore mine. El ma cunoscuse si simteam atunci in acel moment nevoia de a vorbi cu o persoana care m-a cunoscut.
    M-am linistit si am vorbit cu altcineva apoi.

    Apreciază

  3. Nu e un scop ci o menire,si tot ce scriu e din iubire.Si nu e necesar sa crezi,poti foarte simplu sa spamezi. Iar daca chiar te-am ofensat,îmi cer scuze,îti spun…adio ! Am plecat ! 🙂
    Fii fericita,împlinita si de Dumnezeu pazita.

    Apreciază

  4. Intrebare: ce anume crezi tu ca rezolvi daca tot arunci in fiecare comentariu credintele tale? Da, ma rog, acestea sunt parerile tald si ai dreptul la libera exprimare, dar intreb din nou:ce anume crezi ca rezolvi? Care e scopul tau final aici?

    Apreciază

  5. Doar de EL ai nevoie .EL este solutia oricarei persoane aflate în situatii penibile,dificile,deprimante,neclare. EL îti va da raspuns la orice întrebare. Încrede-te în EL si în Cuvântul Lui vei gasi scapare si ELIBERARE de tine si de încapatânare…
    O noapte binecuvântata,Suflet drag.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s