o altfel de renaștere.

Am scris două articole pentru că simțeam să le scriu. Nu cred că au concluzii, dar niciun articol aici nu pare să aibă…și nu, nu de aici vine numele de -gânduri neclare-, dar nu contează.

Am aprins laptop-ul pentru a scrie despre altceva, despre ceea ce urmează să se întipărească în ochii tăi pentru câteva secunde și apoi să se piardă.

Aș vrea să încep prin a spune că am găsit soluția potrivită pentru mine în procesul meu de vindecare, dar ar fi o minciună și eu nu mint aici…sau cândva. Daaaar am găsit ceva. Poate e un indiciu spre următorul indiciu până ajung la marele X care mă va duce într-o altă călătorie lungă, lungă și plină de aventură și alte X-uri.

Am încerc să fac asta, să fiu în procesul de recuperare într-un mod normal…nu că ar fi ceva normal în a fi într-un asemenea proces( a se citi comun ). Și am început iar yoga și meditație și sport și 8 ore de somn și mâncare variată și la anumite ore și plimbări și mai mult soare și mai mult veganism. Am încercat și apoi renunțam iar la toate, mă rog, aproape toate și apoi încercam iar. Veganismul mereu a fost acolo. Cred că e singurul lucru la care nu voi renunța. Am încercat prin metodele mele, prin ce știam deja că funcționează la minte. Și acum încerc. Sunt iar în a treia zi. Și pare okay. Totul pare okay, dar sunt mereu obosită. Foarte obosită…psihic, fizic. Îmi spusesem la începutul zilei că poate e normal să fiu pentru că e doar a treia zi, -cu o floare nu se face primăvară- și că am nevoie să continui să fac același lucru, să depun un efort constant și să îmi depășesc recordurile în fiecare zi ca și până acum și voi ajunge să fiu bine, să fiu mai energică…

Dar tind să cred că mă uitam la această situația dintr-un unghi greșit. Am încercat lucrurile prin felul meu…tocmai aici era problema. Am încercat să fac lucrurile pe care le făceam în trecut, tocmai aici e problema. Și da, lucrurile sunt sănătoase și poate bune pentru oricine, dar poate nu e momentul lor acum.

Tipa nebună care se trezea devreme să facă yoga și să citească și să alerge și apo mergea zâmbitoare în ziua ei plină, plină, plină a murit. A murit și eu nu știu dacă am acceptat cu adevărat asta. Parcă din martie, 2016, de când am văzut-o ultima oară eu tot încerc să o aduc înapoi în viața mea…dar nu pot, nu am cum. Am murit într-un accident, într-o tragedie și eu am apărut aici apoi cumva. Nu mai sunt persoana respectivă.

Și așa că soluția mea…ideea mea e să fiu cât mai diferită de persoana respectivă. Să accept diferențele care există deja. Să continui să stau în acest oraș micuț în care stau de aproximativ 3 luni și să învăț să îi iubesc autenticitatea, poate voi învăța să înot sau să jonglez. Poate de asta am nevoie, de un mare, mare altceva. De o schimbare radicală pentru a reuși…dar acum că pun aceste rânduri aici…par o nebunie. Poate am nevoie doar de și mai multă terapie, de 8 ore de somn, de sport, yoga, soare, meditație și plimbări matinale. Cum să reușesc prin a face o schimbare radicală…? Ce prostie! Am nevoie de un program, de o rutină sănătoasă, de și mai multe obiceiuri sănătoare în viața mea…nu?

și punând o simplă și scurtă întrebare realizez că deja știu care vreau să fie răspunsul.

Andreea.

Anunțuri

21 de gânduri despre &8222;o altfel de renaștere.&8221;

  1. Dormeam cand m-ai sunat, desi aproape fiecare persoana din lume ti-ar spune sa te pui in pat furios, am dormit si sunt bine, relativ. Irelevant. Ploua. Doar ce m-am trezit. Sunt putin ametita.
    Jeez, asa nu ar suna ca am 20 de ani in acest scurt si inutil mesaj. Like I said, irelevant.

    Apreciază

  2. Sufletul ti-e înfasurat într-un cocon al necredintei,al respingerii si acceptarii propriei constiinte,de care refuzi cu încapatânare sa asculti,pentru a fi eliberata.
    O noapte linistita si tihnita,Suflet drag.

    Apreciază

  3. Deja ti-am raspuns la nedumerirea ta in ultimul comentariu… va veni de la sine. Si vor fi dupa si zile bune si zile rele, dar iti vei cunoaste puterea si echilibrul. Va trece. Si nu exista formule etern valabile pentru antidotul adevarat. Tu doar pune problema cum vrei de fapt, las-o in subcosntient fara sa te stresezi de ea tot timpul, si raspunsul va veni dintr-o data. 🙂

    Apreciază

  4. Si daca nu exista solutii minune?
    Daca aceasta stare ca o pacla neagra, de care vorbesti, nu are un antidot ca o pastila de paracetamol? Daca ea va disparea, intr-o zi. Brusc. De nicaieri. Asa cum a aparut?
    Sti ce urasc eu cel mai mult, Andreea, la societatea in care traim?
    Certitudinile.
    Fiecare are o solutie pentru orice.
    De la dragoste, la depresie sau raceala. Toti stiu, toti au solutii, toti iti spun cum sa treci peste.
    Daca indraznesti sa spui cuiva ca nu exista solutie comuna si ca personalitatea umana este atat de complexa incat este aproape imposibil ca doi oameni sa reactioneze la fel la aceeasi solutie, cu siguranta vei fi contrazis.
    Andreea, urasc sa dau sfaturi.
    Habar am daca existi in realitate si nu esti un program construit de o entitate extraterestra :))) pentru a ne invada si a ne fura trupurile :)))) (nu ca ar fi atat de rau..:)) )
    Andreea, in viata am trecut si eu prin perioade cumplite.
    Si am invatat ceva.
    Sti cum este negura asta? Ca o mlastina. Cu cat te zbati mai mult, cu atat te afunzi mai rau. Crede-ma ca stiu cum e. Stiu frustrarea pe care o ai atunci cand ceilalti nu au nici o problema, iar tu te zbati. Cei mai multi nici macar nu sunt capabili sa empatizeze cu adevarat cu tine, dar sa te inteleaga. Urasti compasiunea lor. Dar cel mai mult ii urasti pentru ca sunt „normali”
    Si, cumva, subconstientul tau te biciuieste pentru a-ti recastiga si tu normalitatea.
    Nu exista normalitate, Andreea.
    Exista doar starea in care tu, Andreea esti normala in felul tau. Iar asta vine doar dupa ce te accepti asa cum esti.
    Nu te mai lupta cu starile tale. Accepta-le. Razi de ele. Accepta ca ceea ce se intampla acum este doar o etapa din viata ta. Nu viata ta.
    Crede-ma.
    Fa-ti prieteni. Dar prieteni in preajma carora sa te simti tu.
    Iubesti filmele? Este o forma de arta minunata. (nu vorbesc de filmele comerciale)
    Dar mai presus de toate intelege ca starea asta nu va disparea dupa o zi pe alta. Asa ca invata sa traiesti cu ea. Sa razi de ea.
    Din textele tale, nu pari o persoana trista. Dimpotriva. Cred ca esti o companie placuta, cu un bun simt al umorului. Cauta sa intelegi ca pe lumea asta nu exista alb si negru. Totul este imbracat intr-un gri paclos.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s