un adio scris mărunt.

nu mai vreau să scriu despre tine, iubite străine…

nu mai vreau să scriu despre tine aici și nu mai vreau să scriu despre tine în așternuturile gândurilor mele, în ale mele jurnale.

dar cumva nu mă satur să scriu despre tine, sunt atât de multe de spus…fiecare articol, fiecare poezie, fiecare rand este doar o picatura de apa intr-un desert mult prea flamând.

vreau să te iubesc egoist, să păstrez doar eu vorbele tale, să păstrez doar eu în amintiri atingerile tale

dar te iubesc altfel, altruist și parcă vreau să îi spun întregii lumi despre tine și o fac prin articolele acestea poate…meschine.

nu mai vreau să scriu despre tine, dar tu ești muza mea preferată.

nu mai vreau să scriu despre tine, despre cum te iubesc, despre cum te-am iubit, despre un nou deja de amintiri măzgălit.

nu mai vreau să te arat oamenilor, te vreau doar pentru mine…vreau să păstrez bucățile din tine

dar știu că nu mă voi opri, că te voi picta și voi scoate iar cu penseta fire din inima mea

vezi tu, nu cred că te mai iubesc, dar ești deja o parte din mine și atunci așa eu nu mă pot opri din a scrie despre tine, despre mine…

dar chiar nu mai vreau să scriu despre tine…aah

Andreea.

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;un adio scris mărunt.&8221;

  1. Mai sunt perioade din astea, si a mea a fost de vreo 2 ani… dar ai curaj, o sa reinvii dintr-o data, cand o sa ai echilibrul necesar. La drept vrobind, acum, majoritatea nu facem nimic in fata timpului crezand ca facem ceva, vorbind cu oameni, iesind, plimbandu-ne, atingand chiar anumite scopuri, reusite. Nu e vorba ca timpul chiar trece peste tine mai mult decat o face peste toata lumea, e vorba ca inca poate nu e timpul sa traiesti si sa te bucuri de viata. O sa vina din tine chestia asta la un monent dat, sunt sigura.

    Apreciază

  2. Stii ma gandesc uneori ca la 30 de ani, daca voi fi in viata ma voi uiti la acesti ani cu regret, mai exact de la 19 ani pana la 20 ani+inca o perioada…de la 19 ani pana la 20 de ani am plans in fiecare zi, de la 19 ani pana la 20 de ani am incercat sa ma sinucid aproape in fiecare, dar nu asta conteaza, nu in asta va sta esenta regretul, ci in faptul ca de la 19 pana la 20 de ani timpul a trecut peste mine…si eu doar l-am lasat sa treaca…fara sa actionez in feluri remarcabile, fara sa actionez intr-un fel de cele mai multe ori…timpul doar a trecut peste timp…si acum inca trece…si parca simt ca nu pot face nimic…desi fac yoga si meditatie si sport si mananc de 3 ori pe zi si variat si dorm 8 ore pe noapte si ma plimb si am parte de soare si incerc si incerc si incerc…timpul tot trece peste mine…

    Apreciază

  3. Mai, am mereu in cap stii-tu-ce, si cam ingras porcul in ajun, dar na, nu e ca si cum o sa fiu in stare sa fac asta toata ziua. Deja eram putin nervoasa si obosita azi. Chiar daca am pierdut cateva ore bune( vorbind de cand am inceput sa imi descarc nevii pe articol), le-am pierdut cu folos…. de reimprospatare a fortelor sufltetesti, fara de care oricum nu reizstam.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cred că am putea ajunge să scriem romane doar din simple comentarii împreună, dar conștiința mea îmi tot face semne că ar trebui să îți reamintesc despre știi tu ce, nu îi spunem numele…but in the same time, -porcul nu se îngrașă în Ajunul Crăciunului-, parcă așa era vorba…
    aș vrea să am o conluzie, dar nu am…dar ți-am amintit

    Apreciază

  5. Nu stiu eu fizica cuantica, dar am citit o carte cu un om de stiinta care stia (se numeste „Partcule elementare” si e scrisa de Michel Houellebecq) si zice undeva acolo ca toate particulele sunt interconectate si cauzele creeaza efecte de genul teoriei haosului. Cel putin asta mi-a ramas mie in cap din paragraful cu pricina. Cu alte cuvinte, sen poate sa ma fi apucat de scris prin clasa a treia doar ca sa o intrec la compuneri pe colega de banca nu ca sa devin scriitoare, ci ca sa-mi deschid blog si sa ajung sa te cunosc. Un efect, generat de o cauza pierduta in spatiu. Cam asa mi-ai deschis robinetul imaginatiei cu acest comentariu .:)
    P.S.: nu sunt clarvazatoare, nu stiu daca trebuia sa me cunoastem, dar ma bucur ca am facut-o.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Atunci nu stiu cum sa ma mai explic. O fi normal, eu cred in vorba aia ca sumtem o persoana pentru noi si persoane diferite pentru fiecare om ce ne cunoaste. Pentru mine, e normal in general sa nu te definesti tu prin ce vad eu la tine. De fapt, si nu ma intreba de ce, chiar ma asteptam la asta.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Daca e sa luam acceptia de generoasa, mie imi pari ca esti astfel sentimentele si trairile tale, cu bogatia pe care o trasnmiti exprimandu-te, si iubind. Asta doar citesc eu printre postarile tale. La asta ma refeream cand am zis sufletista.

    Apreciat de 1 persoană

  8. „sufletista”..am auzit cuvantul acesta mai des decat „ciudata” si crede-ma ca am fost numita asa de enorm de multe ori…niciodata nu am inteles ce inseamna. Nu vad cum mi s-ar potrivi definitia din DEX, nu ma vad generoasa sau plina de solicitudine…deci again, nu am inteles niciodata ce inseamna
    In urechiile mele acest cuvant suna…vicios, stii?
    Andreea

    Apreciat de 1 persoană

  9. Cuvantul este important cand nu e superficial… pentu ca uneste oameni ❤️❤️❤️ si mie imi exprima deseori ce persoana sufletista esti… ma intreb daca constientizezi pe deplin asta sau nu.

    Apreciat de 1 persoană

  10. „se drogheaza fumand cuvinte.” dulce si toxic si periculos si aventuros si ametitor si…doar si.
    Interesant folosirea verbului a fuma acolo, la asta m-am gandit toata ziua😂
    si…cuvintele tale au descris titlul aproape perfect.
    Andreea

    Apreciază

  11. Sti care este frumusetea celor ce scriu?
    A celor mai multi.
    Ei nu scriu despre ce vor. ei scriu despre ce simt. Cei care iubesc literele, cei care se invasmanta in ele, nu le controleaza. Defapt literele ii controleaza pe ei. Sunt doua tipuri de oameni care scriu. Cei care o fac profesional. Nu conteaza daca intr-o institutie media sau pe blogul lor. Ii gasesti in varful topului ca numar de accesari. Sunt oameni care nu scriu despre ceea ce simt. Scriu despre ce ar vrea ceilalti sa auda si pe cat posibil cauta sa atraga o nisa cat mai mare. Uneori intru si eu pe cate un blog din acesta „de top”. Desi are mii de accesari, sute de comenturi si share la greu, eu le gasesc triste, goale, exact ca o femeie superba, dar care isi foloseste frumusetea doar pentru a obtine avantaje marunte.
    Cealalta categorie este a celor care pun mana pe tastatura pentru ca vor sa imortalizeze un gand ce se plimba bezmetic prin capul lor. Visatori, romantici, spune-le cum vrei tu.
    Ei nu scriu pentru nimeni. Nici macar pentru ei. Ei se drogheaza fumand cuvinte.
    Deci, Andreea, nu conteaza ce vrei tu. Chiar nu conteaza. E adevarat poti opune rezistenta, dar intr-un final vei sfarsi prin a saruta din nou gandurile tale. Si le vei lasa libere sa deseneze pe o foaie alba, sau pe un monitor alb, ceea ce vor ei sa-ti spuna.
    C’est la vie 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s