noaptea trecută l-am vrut.

noaptea trecută l-am vrut, taie asta, am simțit că am nevoie de el. dar adevărul e că nu am nevoie. sunt o femeie independentă, nu? hai să-mi ascund vulnerabilitatea.

am avut nevoie de el. acum nu mă înțelege greșit, dorul mă mai cuprinde și sentimente de „te mai vreau”, dar niciodată nevoie, cum am spus, femeie independentă.

nu îl vreau acum, nu am nevoie de el acum, nu îl iubesc acum, nu nimic acum pentru că acum nu este timpul potrivit pentru noi. noi ne-am întâlnit pentru a ne iubi în viitor, nu acum.  irelevant, da, știu.

revenind, am simțit nevoia să îl sun, să vorbesc cu el, dar nu îmi doream să vorbim. știam că nu va fi bine, dacă o voi face. așa că m-am pierdut în mintea mea, în colțișorul acela închis cu ale noastre conversații și am căutat un ceva care să mă scoată din avalanșa de lacrimi. eram în cea mai proastă stare pe care am avut-o în viața aceasta. am primit anumite vești. urâte veștile. eram confuză și îndurerată. am plâns mult. nu mai scrisesem de câteva zile și acest lucru mă făcea și mai confuză. eram nașpa. simțeam că am nevoie de el.

am căutat și după ce am înlăturat mesajele de sentimente, am dat de ceva: „poate dacă nu te-ai mai plânge”. asta mi-a spus el într-o toamnă de 2014. nu știu cum să explic acest lucru în alte cuvinte, dar m-a liniștit. parcă dintr-o dată aveam un plan de atac. eu vorbesc cu mine în toate momentele mele, bune și proaste. oamenii nu aveau timp, oamenii nu aveam chef și m-am obișnuit așa. și e bine, chiar dacă pare în cuvinte depresiv sau o chestie singuratică. nu e. e sănătoasă, dar aseară simțeam că nu mai pot să fac acel lucru. aș spune că a fost o muncă în echipă aseară, deși echipa nu mai există. el a spus, eu am găsit.

bineînțeles că a fost doar un bandaj plin de flori care se ofiliseră după două ore de somn când m-a tras înapoi realitatea. și din nou, am avut nevoie doar de mine. mi-am vorbit. cu adultul din mine, cu perfecționista, cu copil, cu artista, cu toate persoanele din mine până am făcut pace. am pus spirt pe rană și apoi m-am bandajat. e mai bine. planurile au început să fie acțiuni deja.

scriu acest articol pentru că nu știu cum am reușit să ajung la melodia celor de la Maroon 5-Animals și aceste versuri mi-au desprins gândurile legate cu ață: „You can pretend it’s meant to be

But you can’t stay away from me”.

aș vrea să trag o concluzie și deși este una evidentă printre rândurile mele, parcă vreau alta. cred că vreau să spun că îmi e dor de el, dar sunt o femeie indipendentă și asta nu se spune niciodată cu voce tare, nu?

-Andreea.

8:41

16.06.2017

vineri

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;noaptea trecută l-am vrut.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s