sunt săracă.

Mereu ştiam că există lucruri mai bune decât bancnotele care îți oferă confort. În 2014 am găsit cel mai bun lucru: voluntariatul.

Dar parcă 2016 a fost o furtună uriaşă care a distrus tot în calea ei şi apoi m-a distrus pe mine.

Astăzi eu cred că sunt săracă deşi stau într-un apartament mult prea mare pentru mine şi am condițiile necesare pentru a supraviețui şi pentru a trăi, eu nu trăiesc.

Mi-am lovit oportunitățile înaite să apară, legate de facultate, legate de voluntariat, legate de orice. Am făcut un mare praf din viața anterioară pe care trebuie şi vreau să o reîncep. Am făcut un praf din viața anterioară şi îmi e frică să încep.

Supraviețuiesc, supraviețuiesc şi supraviețuiesc, atât fac. Nu mă pot concentra nici măcar pentru un curs, orice mic, mare curs online, îmi este prea greu să citesc şi pur şi simplu nu trăiesc.

Exist, dar nu simt că sunt în viață deşi parcă Dumnezeu sau Universul sau Moş Crăciun îmi mai aruncă un moment, două, zece de linişte într-o săptămână ordinară. Nu se compară. Nimic nu se poate compara cu viața anterioară.

Sunt săracă, deşi încerc, aplic, încerc să nu mai fiu. Sunt săracă pentru că am uitat cum să fiu, cum să trăiesc, cum să iubesc, cum să mă îngrijesc.

Vezi tu, sărăcie în mintea mea se împarte în sărăcie pământească: persoanele care nu au strictul necesar pentru a supraviețui şi sărăcie pshică: omul care este lipsit de oportunități.

Eu nu mă încadrez în prima categorie şi cumva nu mă încadrez perfect nici în a doua. Încă sunt oportunități în fața mea, dar parcă îmi simt aripile prinse într-o cuşcă prea mică. Nu pot să le desfac. Am oportunități, dar nu aceleaşi oportunități, nu neapărat cele pe care le vreau şiii indiferent de oportunitate mereu voi fi privită într-o anume mod, cu ochii de „vai, săraca”. Dar nu se înşeală în totalitate pentru că mă simt săracă. Sunt săracă şi pustie. Dar va fi bine. Trebuie să fie bine, nu?

-A.

Anunțuri

25 de gânduri despre &8222;sunt săracă.&8221;

  1. Mi se pare ca sunt atat de goala si confuza in toate comentariile de la acest articol. Evident, doar mi se pare. Ma simt putin foarte pe alta planeta. Nu am mai scris intr-un jurnal si asta ma face sa ma simt extraterestra si dezorganizata.
    Cred ca am spus asta aici doar pentru ca asta sa fie motivatia mea de a-mi cumpara un jurnal astazi.

    Apreciază

  2. Ai spus ca par normala…cred ca este pentru prima oara cand cineva imi spune asta. Se simte ciudat, anormal. Dar poate e de bine. Nu stiu sigur daca imi place. Nu stiu inca.

    Apreciază

  3. Acum parca pot sa vaf cum e sa vorbesti cu mine. Prietenii mereu imi spun ca „ma iau” de fiecare cuvant si de fiecare expresie.
    Inteligenta rationala si emotionala peste medie…hmm, suna bine.
    Eu nu-mi caut drumul spre fericire. Acum imi caut drumul spre mine. In general, imi caut drumul spre succes. Si succes arata in mintea mea carti publicate si seminarii si workshop-uri tinute in toata tara. Caut sa fiu extraordinara, nu sa fiu fericita.
    Si da, vreau sa simt, sa visez, sa traiesc. Asta inseamna in ochii mei a fi extraordinar.
    Hmm, caciula de blogger o arunc pe aici pentru ca e mai simplu de spus asta decat „ah, un nebun/o nebuna care le povesteste oameniilor chestii, cum ar spune batranii „isi spala rufele in public” „.
    Multumesc pentru ca m-ai ajutat sa imi fac dimineata agaitata putin mai linistita!
    -A.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nu cred ca ti-ai pierdut sirul ideilor pentru ca ideile nu stau in sir :)))))
    Ideile sunt ca o haita de lupi. Sunt peste tot in jurul tau muscand flamande. :)))
    Dincolo de asta mie mi se pare ca esti destul de normala. Sincer. Este adevarat cu o inteligenta rationala si emotionala mult peste medie, dar in rest doar un om ce incearca sa-si gaseasca un drum pentru a fi fericit. Si pentru ca drumul tau pentru a fi fericita nu inseamna neaparat un succes profesional si material, cautand mai degraba un echilibru emotional , atunci evident ca drumul este mai complicat.
    Vezi, daca-ti doreai si tu o pereche de pantofi si o poseta de firma, un sot care sa-ti asigure o bunastare materiala, lucruri din acestea lumesti, acum erai fericita. Dar tu vrei sa simti, sa traiesti, sa visezi si sa zbori. Iar asta nu este atat de simplu. Dar daca crezi, daca vei avea rabdare, vor veni si astea.
    PS: Noi suntem bloggeri? De ce? Eu nu consider asta. Suntem doar doi oameni care nu se cunosc si discuta despre viata. Nu acesta este rolul unui blog? Sa comunicam? Sa vorbim? Pentru ce scriem? Doar pentru like-uri si topuri? Eu nu o fac pentru asta.

    Apreciază

  5. Comentariul nu a fost scris pe fuga. Comentariul este complet asa cum este el. Niciodata nu vei reusi sa prinzi toate gandurile care iti trec prin minte la un moment dat si daca le prinzi si daca le arunci pe un ecran sau poate pe hartie…dispare putin din mister. Comunicarea eficienta este foarte importanta pentru mine.
    Stiam. Stiu ca viata mea se poate schimba. Si cateodata acest gand este frustrant si cateodata imi aduce pace. Frustrant pentru ca stiu ca pot mai bine de atat, pentru ca stiu ca pot mai bine de atat, dar nu sunt acolo inca. Da, intr-adevar intrebarea este cand, nu daca. Stiu.
    Cum am spus si eu, cat timp sunt in viata fircare furtuna va trece. E firescul lucrurilor. In mintea mea cea mai buna comparatie pentru viata oamenilor este luna. Luna care noaptea circula printre nori. Si catrodata straluceste tare de tot, cateodata ajunge se ascunde. Dar ea tot continua sa traverseze cerul si noi tot continuam sa traim.
    Nu am crezut niciodata ca emotiile negative sunt un bau bau. Da, arata urat pe mine, singur. Dar imi port toate emotiile la vedere, la vedere cu mine in primul rand. Eu am zile proaste si zile mediocre si zile extraordinare, asa cum are fiecare om pana la urma. Nu exista doar zile bune, nu exista am atins fericirea si acum voi fi mereu fericit pana mor. Sentimentele nu functioneaza asa. Sentimentele vin si trec.
    Cum am spus, sentimentele negative nu sunt monstrii pentru mine. De ce ar fi pana la urma? Sunt doar sentimente. Si prin doar nu incerc sa le fac sa se simta simple si neimportante. Dar la sfarsitul zilei sunt doar sentimente. Am spus ca noi suntem deasupra sentimentelor noastre si deasupra gandurilor noastre, lucru pe care tot il voi sustine, dar nu am spus niciodata ca ele nu sunt parte din noi. Sunt parti din noi, noi simtim, noi gandim. E logic.

    Nu imi urasc depresia. Nu imi urasc gandurile. Nu imi urasc sentimentele. Imi pare rau daca ai citit vreodata asta in cuvintele mele pentru ca asta inseamna ca mi-am facut treaba putin prost in a ma afisa aici. Eu nu urasc nimic si pe nimeni. De ce as trimite constient sau inconstient energie negativa Universului? Si bai, sincer sunt atat de focusata pe mine incat nu am timp sa urasc pe altcineva. Suna egoist? Pai si este. Nici nu conteaza cum suna. Sunt intr-un moment al vietii mele in care eu am nevoie de mine cel mai mult si asta e okay si asta fac. Iubesc, iubesc, iubesc sa fac voluntariat, sa fac lucruri pentru altii in diferite cadre, niciodata pana la epuizarea mea bineinteles, dar acum eu am nevoie de mine suta la suta.
    Si da, stiu ca va veni cineva care ma va iubi pentru cine sunt eu, cu bune, cu rele, cu tristete, cu fericire. Dar nu il caut. De fapt, mai bine zis, il caut, il creez in mine pe acel cineva. poate de aceea tu nu poti sa (mai) simti depresia in cuvintele mele pentru ca persoana respectiva creste si tot creste. Dar da, o astfel de iubire exterioara va veni si ea la un moment dat. Nu-mi fac griji.
    Ganduri urate, sentimente rele…tot ce vina din frica. Cum spuneam tot „raul” vine din frica. Si nu, nu il urasc si nu incerc sa il gonesc. Il imbratisez asa cum vine si il intreb dupa ce ii ofer un pahar cu apa de unde a venit. Si vorbim si vorbim si vorbim pana inteleg. Nu vorbim pentru ca il vreau plecat acum, vorbim pentru a ne intelege. Vad unde este frica, de la ce vine, daca eu pot face un ceva pentru a ma imbunatati pe mine acum sau daca nu si actionez cum pot. Cele mai multe frici ale mele acum nu vin dintr-un bagaj emotional, ci ele sunt stupide. Okay, nu vreau sa numesc sentimentele stupide, but ele vin din motive stupide. Emotiile bune, gandurile frumoase vin din iubire. Si cu ele dansez si cu ele vorbesc pentru ca imi plac, pentru ca vreau sa le revad, pentru ca imi doresc sa le inteleg. Daca nu imi intelegeam sentimentele de iubire venite din iubire pentru voluntariat, gosh, eram cu totul alta persoana. Bine, acelasi lucru se poate aplica pentru fiecare emotie, gand, actiune, etc.
    Stiu ca eu sunt eu prin tot, bun si rau, ca doar asa sunt completa. Eu nu caut sa rup tristetea din mine, sa rup uratul din mine. Caut sa il inteleg. Sa ma imprietenesc cu el. Da, caut si sa il micsorez, dar asta doar pentru ca nu imi este mie benefic. Orice ar face, oricum as face, „raul” tot va fi acolo. It’s normal. Nu imi doresc fericire, imi doresc progres, progres personal si progres profesional. Imi doresc sa invat sa-mi sarut cicatricile pana se transforma in purici si nu-mi afecteaza viata. Nu caut perfectiune, gosh, niciodata nu am cautat-o. Nici macar nu exista suta la suta. Caut evolutie. Caut progres. Caut vindecare.
    Si da, stiu ca persoanele poarta masti. Am vazut asta de atat de multe ori. Stiu ca nu au o viata perfecta. Cred ca fiecare dintre noi avem asta in comun: lipsa perfectiunii. Oricat de ciudata a s fi, am ceva in comun cu populatia. Si da, cred ca sunt ciudata. Stiam ca sunt ciudata inainte sa ii stiu definitia din dex si nu as vrea sa fiu altcumva, nu as fi eu daca as fi altcumva. E cel mai mare atuu al meu.
    Revenind la masti, mi se par stupide, dar inteleg de ce oamenii le folosesc. La un nivel psihologic inteleg, dar again inca mi se par stupide. Din punctul meu de vedere toti avem o anumita fata in societate. E normal. (Chestie psihologica again) Avem diferite imagini in viata. Tu esti altfel cand esti iubitul ei. Esti altfel cand esti in public, esti altfel cand esti doar tu cu tine. Sunt imagini. Dar evident exista diferenta dintre imagini si masti. Dar nu adta conteaza, nu asta vreau sa subliniez, ci faptul ca unul dintre cele mai daunatoare lucruri pe care le poti face in viata ta este sa porti o masca in fata ta. Eu sunt sincera. Online si offline si cu mine si cu altii. Sunt sincera de la o varsta frageda pentru ca am fost invatata sa fiu. Pentru ca am avut si am o mama buna. Si astazi, eu nu stiu sa mint si mi se pare obositor sa o fac pentru ca daca se mai intampla sa o fac( i mean, sunt om, minciunile mele sunt always inconstiente) apar gandul acela ca daca voi fi descoperita. Mi se pare ca iti fura energie si timp. Si aceste doua resurse sunt foarte importante pentru mine.
    Da, stiu, inceputurile sunt grele. Cred ca spuneam asta si in comentariul de mai sus. Nu spun ca nu au farmec. Niciodata nu am spus asta. Cred ca am lasat loc interpretarilor pentru ca am spus doar ca sunt grele. Iubesc inceputurile si iubesc sfarsiturile. Inceput si sfarsit, aceste doua cuvinte pentru mine sunt doar unelte pentru a marca o perioada de timp, dar nu le cred reale. Asa cum nu vad timpul ca pe ceva real. E o iluzie, la fel ca inceputul si sfarsitul. As spune ca eu cred ca singurul inceput adevarat este nasterea si singurul sfarsit adevarat este moartea. Dar nu cred asta. Nici macar nu cred asta. Nu stiu ce se intampla dupa moarte, nu stiu ce se intampla in burta mamei sau in momentul nasterii sau in momentul formarii mele sau inainte. Si e okay sa nu stii. Nu poti stii totul. Nimeni nu stie totul.
    Revenind, da, pot sa vad inceputurile grele, dar nu ti-am spus ca pot sa vad si evolutia in mintea si rezultatele. Imaginatia mea jur ca imi este cel mai bun prieten. Stiu ca va fi greu si cel mai probabil voi fi stangace si ruginita si voi depune efort mult in special in primele doua saptamani si in acelasi timp stiu ca merita. Inca nu sunt in punctul de a ma intoarce nu pentru ca nu imi doresc, ci pentru ca sunt la multi kilometri de acele locuri, de acele lucruri. Da, cateodata simt anxietate cand ma gandesc la acel viitor si cateodata simt doar pur entuziasm ca si acum.
    Tind sa mentionez ceva: nu imi crede fiecare rand din articole sau comentarii. Spun asta pentru eu sunt al naibii de schimbatoare. Asta nu inseamna ca ceea ce spun acum nu este adevarat, ci spun ca ale mele cuvinte de acum au o mare sansa sa nu mi se mai aplice pentru un minut sau o ora, sa nu mai vorbesc de ani. Am cateva lucruri care parca imi sunt baza, mereu acolo, dar in rest totul se schimba. De exemplu programasem articolul despre dor de adolescenta(deja i-am uitat titlul) pe la 2 sau 3. Cred ca il programasem sa apara pe la 7 sau 8. Gandurile alea nu mai erau ale mele si sentimentul acela de dor s-a stins si articolul acela nu mi se mai potrivea deja.
    Cred ca asta un lucru pe care un blogger nu ar trebui sa il spuna cititorilor „sa nu ma crezi tot timpul sau sa nu ma crezi pentru mult timp”. Nu asa se face succes in societatea noastra, ah, la naiba! ( a se citi sarcasmul) cred ca lucrul cu gandurile si emotiile si felul lor de a fi trecatoare, de a pleca si a veni si a pleca atat de repede este cumva general valabil. Dar daca ma intrebi peste 10 minute s-ar putea sa iti spun cu totul altceva.
    Nu cred ca doar mie mi se intampla. Nu cred ca eu doar simt frica si emotia a unui inceput in combinatii ciudate. E normal. Ma rog, pentru muritorii de rand este normal pentru ca se avanta in necunoscut si doamne, cat de frica le este lor de necunoscut. Am folosit muritorii de rand pentru ca eu sunt o ciudata. Sunt o ciudata care iubeste sa isi arunce sufletul si mintea si pe ea toata in necunoscut. E felul meu de a respira, de a respira cu sufletul si de a nu-mi tine umerii aproape de fata( a se citi stres; btw, ai observat asta la oamenii? toti vorbesc despre buze si ochi si maini si pozitia picioarelor, dar nu multi vorbesc despre umeri. se citesc atat de multe in ei. nu multi meaning nu oamenii „normali”(normali care inseamna doar comun in societatea noastra). felul in care corpul spune adevarul pentru mine si pentru care au publicat carti mereu va fi fascinant)
    Mi-am pierdut sirul ideilor in randurile de mai sus pentru ca am fost sunata.
    Dupa cum poti vedea nu cred in multitasking.
    -Andreea.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Am sa incep cu sfarsitul.
    Nu am inteles niciodata de ce oamenii simt nevoia sa scrie cat mai putin. Totul este pe fuga. Emotiile, sentimentele, modul in care ne exprimam. Atunci cand cineva scrie mai mult de trei predicate, ori nu este citit, ori trebuie sa-si ceara scuze. Poate sunt un ciudat, dar eu simt nevoia sa vorbesti. Sa exprimi ceea ce simti, asa cum simti, nu cat mai succint de teama ca nu voi avea rabdare sa citesc. Nu ma grabesc nicaieri, nu mi place sa traiesc viata pe repede inainte. De ce nu as avea rabdare sa citesc un comentariu mai lung?
    Ce facem cu timpul ramas? Jucam jocuri pe telefon sau privin poze inepte ?
    Sa mergem mai departe. Habar am daca o parte din cuvintele mele reusesc sa te incurajeze. Intentia mea este de a fi sincer, dar in acelasi timp de a te face sa intelegi ca atata timp cat esti in joc, si esti, atata timp cat esti o fata inteligenta rational si emotional, ai toate sansele ca viata ta sa se schimbe de la un minut la altul la 180 de grade.
    Pentru tine nu se pune problema daca va fi bine, ci cand. Poate azi, poate maine sau poate intr-o zi.
    Emotiile negative.
    Intr-o societate bolnava in care falsi guru manipuleaza oamenii, am ajuns sa tindem spre o perfectiune nu doar iluzorie, dar si bolnava.
    Andreea, emotiile negative nu sunt deloc niste bau-bau.
    Sunt parte din noi, sunt parte dintr-un intreg pe care-l face frumos.
    Iubesc pe cineva.
    Cred ca se simte. Tu crezi ca ea este perfecta? Dar o iubesc asa imperfecta cum e, pentru ca partiile acelea sunt tot parti din ea.
    Intr-o zi vei intalni un om care te va iubi cu emotiile tale negative cu tot. Nu fara ele. Cel care te iubeste fara partea aceea din tine pe care tu acum o urasti, defapt nu te iubeste.
    Tu Andreea esti un om deosebit, asa cum esti. Cu starile tale, cu momentele in care razi sau plangi. O Andreea fara emotiile negative, nu ar mai fi Andreea si nu ar avea acelasi farmec. Ce inseamna pentru tine ganduri urate si ganduri frumoase? Tu iti imaginezi ca toti oamenii astia care se prefac ca totul este bine, nu au momente de cadere? Sa fim seriosi.
    Inceputurile sunt grele.
    Dar daca esti sincera si privesti in trecut ai recunoaste ca dupa ce au trecut, au avut farmecul lor inimitabil. Stiu cum e sa-ti bata inima in piept si sa vrei sa te intorci, convins ca vei claca. Crezi ca doar tie ti se intampla. Ti-am mai spus. Doar idiotii nu au temeri. Ei nu constientizeaza nimic.
    Stiu am scris si eu mult :)))) Nu stiu cat de corect, pentru ca o fac in pauzele de la job. O zi frumoasa.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Pot să mă văd în viitor citind acest comentariu în zilele mele mai puțin bune. Neh, mă cunosc mai bine de atât. Dar aș vrea să fac asta.
    Mulțumesc pentru că ai fost Gică Contra(amc realizez cacofonia). Mulțumesc pentru că mă citești. Nu știu dacă este un lucru bun că nu-mi poți citi durerea. Adevărul e că uneori dozele ei sunt mici, mici. Nu știu încă. Mai am nevoie să îmi pun întrebări pentru a-mi găsi un răspuns, dacă este necesar să-mi găsesc unul, dacă există unul.
    Legat de oportunitățile mele zdrobite, cred că singurul lucru care mă enervează și îmi aduce stropuri de anxietate sunt locurile în care vreau să mă întorc pentru că știu că va fi al naibii de greu începutul. Știu că va fi totul mai bine după, după primele două săptămâni, dar acum nu pot să mă întorc și cumva mintea încearcă să mă saboteze des cu aceste gânduri urâte. Le alung de fiecare dată când pot. Da, normal, toate emoțiile negative vin DOAR din frică. E simplu. Toate emoțiile pozitive vin din iubire și toate cele negative vin din frică. Aș vrea să cred că orice muritor de rând știe acest lucru, dar știu că nu este așa.
    Știam că sunt o persoană inteligentă. Știu. Mulțumesc frumos!
    Cât timp nu mor furtuna va trece. E logic. E simplu. Cred că am pus întrebarea cumva din frică, din nevoia unei confirmări într-o zi proastă, dar azi e mai bine.
    Mulțumesc frumos pentru comentariu. Mulțumesc frumos pentru că mă citești. Mulțumesc frumos pentru încurajare. A venit ca o îmbrățișare de cuvinte și parcă îmi e dor de o încurajare din partea altei persoane(a se citi eu mă încurajez pe mine mereu și cumva eu mă descurajez pe mine mereu).
    Legat de acest eu care încurajează și care descurajează, nu este chiar eu. Care este teoria mea? Păi, eu cred cu tărie că tu nu ești gândurile tale pentru că tu le gândești și că tu nu ești sentimentele tale pentru că tu le simți. Tu ești altceva, ești un altceva la care puțini ajung. Cumva am găsit parți din acest adevărat eu în toată nebunia din mintea mea. Revenind, spuneam că este plăcut să -aud- o încurajare venită dintr-o altă mintea.
    Mulțumesc încă o dată pentru toate cuvintele tale. Chiar mulțumesc!
    Mi-aș cere scuze pentru că acest răspuns este prea lung, dar nu este nici măcar un sfert din sferturi de idei și gânduri care mi-au traversat mintea când ți-am citit comentariul.
    with love and respect,
    -Andreea.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Pot sa fiu eu Gica Contra pe aici?
    Te citesc. Te citesc destul de des. Desi iti doresti sa lasi aceasta senzatie eu nu gasesc textele tale nici deprimante si nici nu citesc dincolo de randuri ca cel care s-a jucat cu tastatura ar fi cineva cu un bagaj emotional sarac. Dimpotriva.
    Eu cred ca-ti este teama. De multe. Ca si noua. Doar ca noi nu prea recunoastem. Noi folosim o masca pe care o purtam zi de zi.
    Spui ca ai facut praf oportunitati. Crezi ca exista cineva care nu o face? Diferenta este ca tu le-ai vazut. Ceea ce denota o inteligenta superioara. Cum poate fi un om cu inteligenta ta, sarac?
    Daca va fi bine?
    Atata timp cat scri, cat esti o persoana inteligenta rational si emotional, cum ar putea sa se termine prost? Nu este firesc ca ploaia se va opri intr-o zi?

    Apreciază

  9. Știi că e o vorbă, toată lumea cade o dată în viață, unii mai devreme, alții mai târziu. Eu zic că e bine că ai căzut cât încă ai destulă forță să renaști și destul timp să trăiești mai împlinită cu lecțiile pe care le-ai învățat prin cădere. Multă grijă îți urez, să te țina de cald în nopțile astea reci, și mai vorbim în curând. Dacă o să-ți facă plăcere. 💖💖💖

    Apreciat de 1 persoană

  10. Nu-ti cunosc exact activitatea,însa citindu-ti articolele,consider ca starea ta psihica este datorata rutinei cotidiene,iar în aceasta situatie se gasesc milioane de tineri,inclusiv fiul meu de doar 16 ani.

    Apreciază

  11. Când iubesti cu-adevarat,esti omul cel mai bogat. Când esti trist si suparat,esti cel mai nenorocit ticalos,orb si sarac.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s