o linişte fără răspunsuri.

Îmi place agitația. Mereu am spus asta şi mereu a fost adevărat. Îmi plac programele pline în care crezi că ai timp să respiri doar într-una dintre cursele cu taxiul, deşi taximetristul pune multe întrebări. Sau poate doar în drumul spre casă. Dar te trezeşti la miez de noapte că doar atunci ajungi acasă că ai respirat toată ziua, că astăzi a fost o zi bună, minunată, poate cea mai bună. Îmi place agitația şi nu aş schimba asta nicicând.

Dar ieri, azi, câteodată agitație lipseşte din jurul tău. Nu mai ai programări la salon, nu te mai pregăteşti pentru a-ţi lua permisul, nu mai merge la sală, nu mai alergi, nu mai ții interviuri, nu te mai grăbeşti la şedinţe, cursuri, undeva.

Şi atunci mintea mea o ia razna. Pur şi simplu o ia razna. Nu îi place liniştea exterioară, nu ştie ce să facă atunci. Aşă că face ea gălăgie, agitaţie, drumuri încurcate, programări ratate şi ora de vârf ín mintea mea. Şi atunci, atunci e altceva. Atungi tânjesc linişte şi suspin zgomote. Şi atunci încerc să iau decizii şi să vreau şi să vorbesc şi să acţionez şi să acţionez şi să acționez. Dar nu e bine aşa.

Eu cred în semne. Nu în toate, nu le accept pe toate, dar pe multe le ascult. Din punctul meu de vedere este o diferență între semn şi obstacol, dar asta este o discuție pentru un alt articol. Şi astăzi cred că am primit unul. Şi îl ignorasem pentru că nu era ceea ce îmi doream, de fapt eram prea ocupată să mă gândesc la ce eu vreau şi nu-l văzusem pentru o vreme. Dar acum îl văd. E ca o stea pe un cer de un albastru absurd.

Îl văd şi îl accept. Eram atât de nebună pentru a face progrese, pentru a înainta, pentru a mă întoarce la fosta viață, pentru a fi totul şi pentru a face de toate încât asta mă obosea.

Şi asta nu e o teză şi nu e o cursă, până la urmă e viața mea. Şi am nevoie de o pauză de la gândurile mele amestecate cu societatea. Nici nu vedeam că le am.

Nu am toate răspunsurile,poate nu am niciunul acum. Şi poate aşa trebuie să fie…cel puțin pentru acum.

Articol scris din locul meu de linişte din Quintanar, din parc, de pe leagănul care îmi sărută spatele şi mă lasă să mă uit la stele şi acum la ecran.

23:07, Miercuri, 2017, 14 iunie.

-A.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;o linişte fără răspunsuri.&8221;

  1. Ar trebui sa citesc printre randuri ca „bai” e in cuvant calduros fata de cineva, sau initiaza viitoarea argumentare sincera si insufletita? Sunt convinsa ca e o adevarata provocare sa te cunosti indeajuns, dar, psihologul te ajuta mai mult cand vine vorba de a-ti raspunde la intrebari .Se poate aplica cu oricine ai vorbi, sa gasesti solutii prin expunerea problemei, dar cred ca un psiholog potrivit este foarte interesant din punctul asta de vedere. Oricum, ideea e sa te creezi pe tine asa cum vrei printr-o terapie, indiferent de ce alegi tu sa numesti terapie, poate fi si scrisul. Adevarat ca viata e mereu imprevizibila pentru ca, oricate indicii am primi, ramanem o combinatie fluctuanta de rational si irational ca fiinte umane. Nu, poate nu poti sa te cunosti pe tine in totalitate, dar cred in oamenii care reusesc sa se intuiasca pe sine, sa nj se opreasca din calatoria lor prin viata, sa isi asculte acel echilibru al fiintei numit suflet, iar cunoasterea ramane doar o forma de a digera viata mai usor. In fine, succes cu caldura, sper ca acum s-a mai racorit pe acolo. 😊

    Apreciat de 1 persoană

  2. Multumesc frumos!
    Bai(a se citi cat de rar folosesc eu bai), eu cred ca mereu exista anumite semne. Sigur le poti vedea ca pe obstacole si atunci poti sa te opresti sau sa continui si doar timpul te va ajuta sa vezi daca a fost un lucru bun sau rau. Dar indiferent daca e bun sau mai putin bun, este deja parte din noi. Indifirent daca este bun sau mai putin bun, este o experienta.
    Si legat de vazut…cred eu ca oricat de bine te-ai cunoaste sau ai crede ca te cunosti, mereu exista lucruri pe care nu le vezi la tine. Suna dubios, stiu. Dar de multe ori noi uitam sa ne uitam cu multa curiozitate la corpul nostru, la noi in general. Si daca o facem, nu vom putea sa citim totul. Nici macar nu cred ca vei putea sa stii totul despre tine cu ajutorul unui psiholog. Cred ca poti stii suficiente, multe, foarte multe, dar niciodata totul nici in momentul in care este vorba de tine, nici in momentul in care vorbim despre altceva.
    Nu sunt sigura ca stiu ce am vrut sa spun pentru ca sunt 39 de grade si pentru ca simt cum caldura imi prajeste creierul.
    Nu sunt in conditiile mele de functionare. Sunt facuta a ma pastra la conditii decente de temperatura. Ma topeeeesc.
    (Okay, clar o iau razna pe campii cu aceste temperaturi. Multumesc, Trump.)
    All love.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Legat de semne si a fi tu insati. Toata lumea cred ca se poticneste din cand in cand si nu stie cand trebuie sa mearga sau sa stea, la naiba, eu am facut o groaza de greseli si de lucruri fara cap sau suflet, dar la sfarsit am pus in balanta totul si mi-am dat seama ca semnele au fost mereu acolo, chiar daca uneori credeam mai mult in obstacole ca erau mai evidente. Si mai trebuie sa zic ceva, fara legatura cu articolul. Imi pari o persoana cu multe parti frumoase, si nu te cunosc asa de bine incat sa imi dau seama daca tu le vezi sau le arati lumii, dar eu le apreciez la tine.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s