vineri, 1.

E prima zi de vineri din această lună. Tocmai ce am ajuns acasă după o plimbare lungă, lungă în oraşul colorat şi pregătit de sărbătoare. De mâine se aşează peste noi timp de două zile un sentiment de fiesta, fiesta, fiesta.

Despre ce să scriu? Să îți povestesc despre cum oamenii au tăiat mica pădure pe care o puteam vedea de la geamul meu din sufragerie? Au adus şi o macara, au făcut repede curat şi aştept curioasă să văd ce îi ia locul.

Să îți spun câteva rânduri despre moşul care a ieşit la balcon la ora 18 ca în fiecare seară şi ca de obicei el purta un tricou verde? Plictisitor.

Vecinii care locuiesc sub apartamentul meu, o familie de 3 care dețin un magazin peste drum de acest bloc au aprovizionat din nou magazinul, ca în fiecare vineri. Nimic deosebit.

Să arunc un rând sau 10 despre astăzi? Păi, astăzi am fost iar la doctor, în unul dintre oraşele mele preferate. Nu, nu sunt bolnavă pentru ca sunt vegană. M-au trimis din nou la cabinetul femeii care are un copil de doi ani şi mereu îmi ia sânge. Poate voi reuşi să fac operatia anul acesta. Deviație de sept, nimic special. Nu, nu a apărut din cauza veganismului meu.

Înainte de a merge la spital, am fost trezită foarte devreme de anxietate şi am decis să merg la o plimbare. Era răcoare. Era atât de bine. Am mers în parcul care-mi vede chipul în fiecare zi. M-am întins iar cu spatele pe leagănul acela rotund şi am privit norii, unul dintre lucrurile mele preferate din lume. M-am întors, am făcut un duş, am plecat. Printre aceste 3 acțiuni de mai sus se ascund şi altele mai mici, dar nu au importanță, nu?

Astăzi cerul a decis să lăcrimeze, doar să lacrimeze de două ori. Toate urmele ei de tristețe au dispărut în secunde, minut. Soarele i le-a şters cu iubire.

Vrei să îți arunc un ghemotoc de cuvinte despre cina mea? Nu, nu avea humus în ea, şocant. Am rămas fără, şocant. Am gătit churros. O alegere…destul de…hmm, cum să o spun? meh. o alegere meh. Churros cu interiorul de cacao. A fost delicios, dar corpul meu a început acum să se mire ce Dumnezeu am băgat în el. Nu consum ulei. A fost gust de paradis atunci, de clătite şi clătite americane, de aer şi vânt şi dulce.

Am lăcrimat şi eu astăzi, si eu şi cerul într-un sincron prost. Nu am avut un motiv anume, a fost doar un vânt puternic de depresie care m-a invadat. Mă tot gândeam, mă tot gândesc să încep să iau pastile. Depresia asta…ar trebui să încerc mai mult şi să nu ma mai plâng şi să nu mai exagerez şi doar să trec peste, nu? Unde sunt ignoranții mei? Ia spune-ți voi cum nu încerc suficient.

O iau razna, clar o iau razna. Sunt nebună, sunt nebună rău. Deci fii atent, am mers astăzi într-un magazin românesc şi am văzut acolo un pachet de biscuiți cu cremă de cacao. Până aici, nimic surprinzător, ştiu…dar erau biscuiții lui preferați, poate încă sunt…şi chestia e că doar m-am amintit, fără să simt dor, nostalgie, iubire, durere, bucurie…ceva. doar mi-am amintit şi atât. Sunt ciudată. Şi el este acum pentru mine pachetul acela de biscuiți, nu-l pot mânca şi să fiu în continuare vegană.

Plimbarea din această seara mi-a adus în cale mulți tineri care arătau bine, multe domnişoare pe tocuri care mă făceau să mă simt mică şi nearanjată pentru o secundă, dar ei nu contează, mi-a atras atenția cel mai mult fetița blondă care se plângea mamei că jucăriei ei îi lipseşte o piesă. Problema ei e atât de mare pentru ea, cea mai mare problemă din lume până la următoarea jucărie stricată…

Despre ce să-ti mai povestesc? Sunt la 627 de cuvinte…şi nu pare că am spus ceva până acum…

Ah, înainte să uit, am aruncat un ochi pe 2 profile de facebook astăzi. Unul m-a făcut nostalgică rău şi unul m-a făcut să mă simt prost. Hai să vorbim doar despre prima persoană, a doua nu a fost menționată oricum niciunde până acum. Despre prima persoană am mai scris, am mai scris că îmi lipseşte. Am avut un impuls de a suna. Numărul este şters din memorie, dar încă îl mai pot găsi în jurnalul de apeluri. Am vrut să apelez, dar ce aş face-o când persoana respectivă nici nu mi-a mulțumit pentru urarea oferită de ziua ei şi nu mi-a spus mie nimic de ziua mea. Prietenia a murit. A murit acum multe luni, ştiu, dar aş fi vrut să nu o facă. Nu voi căuta oamenii din trecut, ştiu că e mai bine aşa şi ştiu că prietenia de mai sus…nu ştiu.

E vineri. E prima zi de vineri din această lună. E cald. E vară şi în plimbătile mele am simțit sute de miresme de parfumuri ieftine. Parcurile încă sunt pline de copii şi adoleşcenți…

şi acum, Doamne, acum e 22:40 şi cerul sărută din nou drumurile fierbinți, ah, ce bine!

E vineri. E prima zi de vineri din această lună.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;vineri, 1.&8221;

  1. Le-am folosit eu citându-te.Ca esti vegana sau nu,te priveste. Eu nu stiu cu ce poate contribui o dieta sau alta la fericirea pe care oricine si-o doreste. Stiu însa si cred în liberul arbitru ,si ca fiecare individ cauta,alege si îsi organizeaza viata în functie de propriile experiente,capacitatea de perceptie si/sau nivelul (gradul) de maturitate spirituala..
    O noapte linistita si tihnita,în trup,suflet si spirit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s