nu înțeleg…

Toate persoanele pe care le urmăresc au postat astăzi despre asta. Cel mai probabil ştirile au avut şi ele ceva de spus. Şi prezentatorii emisiunilor au vorbit astăzi despre asta şi nu despre cine şi-a mai pus silicoane.(încă se mai vorbeşte despre aşa ceva, nu dețin un televizor şi dacă l-aş deține, tot aş avea mai bune lucruri de făcut)

Astăzi toți au pus pauză şi au reflectat la trecutul lor, la viitorul lor…la cum ai fost ei în copilărie, la cum sunt copii de astăzi pe care o dată pe an nu îi critică şi despre cum va fi viitorul săracilor aştia mâine.

Am multe de spus despre copilărie şi mult mai multe de spus despre sentimentul de a fi copil. Dar nu o să vorbesc despre asta.

Cred că doar încerc să înțeleg de ce țoti spun tare şi răspicat că le este dor de copilul din ei. Mie nu îmi e.

E acolo mereu cu mine.

Când sunt furioasă aparent fără motiv, când adultul de astăzi nu are un motiv, mereu îmi întreb copilul unde a făcut buba şi când şi o reparăm împreună.

Încă mă bucur de natura aşa cum o făceai la vârste fragede, poate puțin mai mult pentru ca acum şi acționez aşa cum gândesc, simt.

Încă îmi mai cumpăr baloane pentru că mă provoacă să creez.

Încă pictez.

Încă scriu.

Încă mă bucur de plimbări în orice zi.

Încă ador marea şi verdele şi nisipul şi stelele.

Încă îmi permit să fiu curioasă. Sunt curioasă mereu, fie că e vorba de noul afiş de pe stradă, de rasa câinelui care trece acum pe lângă mine, fie că mă interez şi cercetez misterele vieții.

Nu. Nu sunt încă un copil, nu sunt tot un copil. Am crescut. M-am făcut mare. Sunt la o vârstă pe care copilul din mine o considera bătrână, dar nu vârsta contează. Am trăit. Am trăit mult şi bine şi rău şi intens. Am trăit în durere şi în frică şi în explozii de culori. Am trăit. Am experimentat. Am învățat.

Nu mai sunt persoana de atunci, nu mai sunt nici măcar persoana din săptămâna trecută. Nu mai sunt acel copil, dar am păstrat părți din el, l-am păstrat pe el în mine, nu i-am dat drumul la prima tragedie.Poate de aceea nu înțeleg.

Nu i-am dat drumul şi probabil nu îi voi da drumul niciodată pentru că el are cele mai bune răspunsuri legate de viață, pentru că el mă ajută să înțeleg momentul de acum, pentru că el este eu şi eu sunt el.

Nu i-am dat drumul, aşă că nu îmi este dor.

Ție de ce îți este dor de el când el e atât de aproape de tine? Sau îți e dor pur şi simplu de copilărie pentru că acum totul îți pare complicat?

-A.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;nu înțeleg…&8221;

  1. Am scris la un moment dat un articol despre asta, mai exact despre cand imbatranesti. Ma simteam batrana atunci, acum nu ma mai simt asa. Nu cred ca ridurile sau varsta au legatura cu eticheta de tanar si batran. Biologic vorbind am invatat cu totii etapele de crestere ale omului in clasele primare la orele de stiinte, dar psihologic nu exista perioade de timp peste care sa treci si sa integrezi intr-o alta categorie. Personal nu cred ca poti sa te simti tanar toata viataa sau batran toata viata. Nu cred ca poti sa simti doar un ceva toata viata. In viata ai momente in care te simti linistit si momente in care esti stresat si fericit si trist si arogant si furios si…cate si mai cate sentimente. Viata este construita din aceste momente. Mi-ar placea enorm de mult ca aceste doua cuvinte sa fie eliminate…sau cel putin sa le schimbam sensul…
    Nu cred ca ti-am raspuns inca la intrebare, dar o fac acum: esti tanar cat timp inima iti e tanara, esti batran cand inima ta se usca, cand ea formeaza prea multe riduri si se usuca la fel ca o pruna si nu te lasa sa respiri. Asa vad eu lucrurile, asa eu le-am simtit.
    Cand vine vorba de sentimente, de minte, de cum arata perfectiunea nu exista raspunsuri generale, nu exista raspunsuri corecte si raspunsuri gresite, exista doar raspunsuri potrivite, potrivite mie, altele potrivite tie.
    -A.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Niciodata nu am inteles termenul de tanar si batran. Ce inseamna sa fi tanar si ce te defineste ca batran? Doar trecerea anilor? Cunosc persoane de 20 de ani extrem de varstici emotional, ca si stil de gandire, dar la fel de bine cunosc persoane de 40 de ani pline de culoare, inocenta si pofta de joaca. Ce te face sa spui despre un om, sau despre tine ca esti tanar sau batran?

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s