acest sentiment sufocant

credeam că am nevoie să pun aceste gânduri pe hârtie. le-am pus, dar extrem de surprinzător pentru mine nu mi-am găsit răspunsuri în rândurile deja albastre ale jurnalului meu.

nu ştiu dacă aici îmi voi găsi un răspuns. poate ar trebui să opresc acum căutările. şi deşi mintea mea ascultă, se conformează, corpul meu clar nu o face.

lasă-mă să-ți povestesc: am avut o zi extraordinară, plină de plimbări, culori, am cumpărat o carte nouă, am vizitat câteva oraşe noi, am mâncat foarte mult humus ca de obicei, mi-am cumpărat şi astăzi mango, am simțit pace, linişte şi o fericire care-mi pițigăia vocea.

totul părea mai mult decât okay. nicio activitate nu a fost oprită de anxietate, nicio activate nu a fost forțată. 

totul era minunat până la un anumit punct.

de fapt, dacă mă întrebi pe mine ştiu sigur că nu a început totul astăzi. a început de seara trecută, dar nu i-am acordat atenție. credeam ca e doar din cauza programării la care am ajuns astăzi, dar nu a fost aşa.

gândurile mele sunt neclare şi haotice, ştiu. ai citit numele acestui blog? dar mai aşteaptă puțin înainte de a pleca.

sebtimentul nu e unul de tristețe sau frică sau orice alt sentiment pe care-l cunosc. tocmai asta e chestie. e un sentiment tare ciudat, ca şi cum ceva se va întâmpla curând, ceva ciudat, nu neapărat rău.

am analizat mulți termeni, niciunul nu a provocat acest lucru în viața mea, dar parcă ştiu că se va întâmpla ceva.

okay, okay. sună stupid, dar ți-am spus că e un sentiment straniu si că nu-l pot înțelege deloc. oh, şi corpul meu a reacționat interesant la toate acestea, să spunem aşa.

nu o iau razna, nu mai mult decât sunt deja. e doar un sentiment prezent de seara trecută care nu a încetat cu adevarat să dispară până acum.

am menționat într-un articol trecut că am dormit 4 ore, ei bine, am avut grijă să dorm în această după amiază, dar din nou sentimentul ciudat era până şi în vis. oamenii cu care nu am vorbit de mult, mult timp au apărut. 

nimic nu are sens, ştiu. nu ştiu de unde a venit, unde şi cum se termină.

ați pățit vreodată aşa ceva? sentimentul era doar o iluzie puternică şi sufocantă sau chiar a avut loc o acțiune ciudată?

-Andreea.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;acest sentiment sufocant&8221;

  1. Mulțumesc pentru sfat, neapărat voi încerca să scriu. În ceea ce ține de sentimentul tău straniu… cred totuşi că poate fi un început de trăiri mai intense a vieții, dar numai tu poți şti cu siguranță…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Experienta mea cu jurnalele in cateva cuvinte este asa: scriu, scriu, scriu, pot scrie pagini doar despre un lucru care pare sa fie marunt si cu aproape fiecare propozitie scrisa ma intreb de ce simt asa?, de ce eu cred acest lucru?, daca am in fata un sentiment rau ma intreb de ce imi este frica. E ca si cum ai merge la psiholog intr-o anumita masura. Te ajuta sa intelegi mai mult decat suprafata lucrurilor.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pentru o perioadă îndelungată de timp simt că voi muri curând. Nu ştiu dacă are legătură cu articolul tău, însă mă vânează sentimentul de apropiere a morţii… Şi mă sperie. Nu ştiu care e cauza, am citit în surse informative că e din cauza stresului, dar nu îmi vine să cred.
    Nu ştiu ce cred despre aceste trăiri, însă cu siguranţă ştiu că mă sufocă şi mă ţine mereu încordată şi în aşteptarea morţii.
    Parcă e o iluzie, dar în acelaşi timp simt ceva mai mult… Nici nu ştiu cum se explică. În legătură cu sentimentele tale, poate sunt şi ele un rezultat al supraîncărcării emoţionale?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s