îmi lipseşti, libertate

Duc dorul. Îi duc dorul ei deşi e doar o iluzie frumoasă care ne înveleşte-te zilele şi nopțile cu parfumului ei. Niciodată nu o vom atinge cu adevărat. 

Cred eu că la capătul opus este frica. Ea ne fură libertatea de cele mai multe ori.

Îmi e frică de Dumnezeu, că se va supăra pe mine dacă fac sex în afara căsătoriei(aşa funcționează religia, nu? după cum îți poți da seama: nu cred într-un Dumnezeu care ne priveşte mereu…e destul de creepy dacă mă întrebi pe mine, să ai clădiri ridicate pentru o persoană pe care nu ai văzut-o niciodată, dar hai să nu intrăm în mai multedetalii despre ea), îmi e frică de părinți, se vor supăra pe mine dacă fac x lucru. Frica te contrânge, îți construieşte bariere, de fapt cu adevărat tu ți le construieşti singur folosindu-te de ea.

Trecând peste acest gram de opinii, evident că sunt mai multe din locul din care acestea au venit, m-am întors aici pentru a spune altceva:

îmi lipşeşte să scriu zilnic pe acest blog, dar mai mult decât atât îmi lipseşte libertatea care au venit la pachet cu acele 42 de articole.

În ziua 0 cineva comentase că acest lucru ar fi forțat, că m-ar lega într-un fel de mâini şi de picioare prin alte cuvinte. Dar nu a fost aşa. Deloc.

Mă simțeam liberă să postez câteva cuvinte şi fraze întregi, mă simțeam liberă să postez lucruri care mă inspirau fără să spun alte cuvinte pentru a-i lăsa pe ceilalți să culeagă lucrurile de care aveau nevoie. Mă simțeam liberă şi îmi lipseşte. 

După terminarea acelor 42 de zile până acum am simțit puțină presiune venită de la mine, puțină presiune care ar suna cam aşa: „timpul de joacă s-a încheiat. acum postează doar lucruri de calitate, ridică ştafeta, provoacă-te iar în alte feluri.mai multe articole de calitate.”

„Timpul de joacă s-a scurs”, mi-am spus, dar nu e adevărat. Joaca va exista mereu în scris şi scrisul va exista mereu în joacă pentru mine. 

Nu cred că-mi voi impune un program curând aici, voi continua să postez când îmi doresc, ce îmi doresc, neditat, cu sentimente crude ca şi până acum.

Evident că provocările mele în acest domeniu doar ce au început si am multe, multe altele pregătite pentru mine, dar cred că am decis să las lucrurile să curgă normal.

Libertatea despre care vorbeam mai sus probabil a apărut pentru că am început să nu mai folosesc atât de mult spre deloc jurnalele şi pixul. Astăzi mi-am cumpărat două jurnale mari şi frumoase. Aşteaptă să fie pătate de culori, să întâlnească frunze şi flori şi să-mi audă secretele.

Nu am o concluzie. Nu am o decizie. Voi lăsa totul să fie. 

Naiv? Poate. 

Stupid? Poate.

Dar astăzi e o nouă zi şi astăzi e un nou început plin de promisiuni.

-Andreea.🌹

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;îmi lipseşti, libertate&8221;

  1. Multumesc pentru aceste cuvinte. Cum am mai spus pe acest blog la un moment dat, nu fiecare gand scris aici imi mai apartine, nu pentru ca nu mi-a apartinut niciodata, ci pentru ca gandurile se schimba, mor, apar altele, mereu si mereu. Totul se poate schimba radical in cateva ore sau minute.
    -A.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s