o noapte de mai(40/42)

plouă din nou aici. e ora 00:42 şi plouă, dar cred că m-am obişnuit. ziua mult soare şi de la 19 începând doar ploaie. aşa a fost şi ieri şi alaltăieri şi săptămâna trecută.

dar am învățat să mă bucur din nou de ploaie. 

acum stau pe fotoliul din fața geamului meu uriaş cu picioarele lipite de sticla rece, nu cred că e bine, mama îmi spune mereu să îmi îngrijesc picioarele pentru a evita probleme cu ovarele, dar nu ştiu dacă-i adevărat, niciodată nu m-am interesat…dar contiinui să le țin aşa pentru că recele sticlei îmi oferă un calm neobişnuit.

ah, vorbele mamei…vorbele ei vor rămâne mereu o parte din cine sunt eu…uite ce am făcut, m-am gândit la ea pentru câteva secunde şi am început să lăcrimez. am învățat să o iubesc din nou şi să o apreciez.

stau din nou în liniştea nopții, e atât de fascinant oraşul când oamenii se asund în case, când liniştea e întreruptă doar de o maşina care trece în viteză. sunetul ploii se integrează aici, face deja parte din liniştea mea.

e deja 00:51, ar trebui să dorm, ştiu asta, dar nu vreau să o fac, noaptea e mult prea fascinată pentru a o pierde. 

la ora 7, 07 şi jumătate, să fiu mai exactă mă voi aştepta părinții lângă bloc. e frumos să stai la colțul străzii, nu cred că am stat vreodată într-unul.

colțul străzii, la puțini paşi distanță față de parc şi centrul acestui oraş.

nopțile ca acestea mă fac să nu mai vreau să plec nicicând de aici, dar eu ştiu mai bine de atât, ştiu că nu sunt menită să stau prea mult într-un loc, într-o fază, în mine. ştiu mai bine de atât.

ştii, ultimele săptămâni au fost bune, am redecorat apartamentul, l-am făcut să arate mai mult a mine, am gătit în fiecare zi ş mi-am lăsat sufletul să plutească în timp ce eu păseam pe îngrustele trotuare ale acestui oraş.

am aprins multe lumânări parfumate, am crezut că sunt bântuită la un moment dat, am dansat pe Enrique Iglesias, am făcut yoga şi am mâncat cu poftă.

romantizez săptămâniile trecute sau poate doar aleg să văd părțile mai bune, asta îmi spun şi mă pregătesc pentru alte încercări, pentru provocările pe care mi le-am stabilit.

poate curând voi deveni tipa care scrie în cafenele şi care-şi plimbă câinele prin parc. simt că asta urmează în noul meu calm.

01:00 mi-au înghețat tălpile, aşa că-le adunat sub pătura care-mi acoperă trupul gol. mă plimb prea mult goală prin casă şi ziua şi noaptea, dar nimeni nu observă, nici măcar când stau lipită de fereastră şi spionez…pentru că nimeni nu se uită în sus, fie că sunt îngropați în mesajele pe care le scriu, fie cu mintea în grijile zilei de astăzi sau zâmbesc amintindu-şi de buzele altcuiva, nimeni nu se uită în sus…şi e păcat, peste drum este o clădire roz, atât de frumoasă şi oamenii nu o observă, nu-i observă balcoanele exterioare de o frumusețe rară, nu-i observă culoarea, nimic. e puțin trist, nu-i aşa?

vorbind despre tristețe, nu mai sunt aşa tristă precum obişnuiam să fiu, sunt o persoană atât de diferită de anul trecut, deşi nu multe s-au schimbat, eu m-am schimbat atât de mult. şi m-am schimbat în bine aşa cred eu.

îi spuneam mamei la un moment dat într-o conversație de 2 ore la telefon că până acum scopul meu în fiecare zi a fost să supraviețuiesc, dar acum am un alt scop, acum vreau să încep să iubesc să trăiesc din nou. nici măcar nu realizam cuvintele pe care rosteam până nu m-a întrerupt.

picioarele încă-mi sunt reci şi îmi aud vecinul cum se întoarce într-o parte în patul lui, în stânga mea. oh, şi s-a oprit ploaia…cum nu am observat? mi-am scăpat acest lucru poate pentru că eram pierdută de dulcele sentiment care-mi înfloreşte în suflet ca un frumos şi delicat bujor.

01:08 cred că e timpul să-mi arunc seriale în fața ochilor pentru că dacă aş adormi acum nu aş fi capabilă să mă trezesc. nu am mai avut o noapte albă de mult. dar e bine, bula programului meu sănătos de somn a fost spartă săptămâna trecută, mă voi strecura în ea astăzi.

01:11 somn uşor, lume…(somn uşor eu, ar suna bine, dar nu asta mi se va întâmpla). 

01:12 poate aş putea să stau aici o eternitate.

01:19 îmi e poftă de supă cu noodles şi mult curry şi sushi vegan. aştept cu nerăbdare ca soarele să sărute cerul şi oraşul să se tresească la viață din nou. apoi vor urma cumpărături, dar până atunci aleg liniştea.

Anunțuri

Un gând despre &8222;o noapte de mai(40/42)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s