3:16 am(39/42)

plouă.

e 3 dimineața şi lacrimile cerului se aud puternic şi clar.

se aud de parcă nu ar mai exista nimic şi nimic pe această planetă, în acest loc.

parcă picăturile de ploaie ar stinge fiecare sunet în căderea lor doar pentru ca ele să se audă mai clar şi mai puternic.

ar trebui să dorm, ştiu…dar nu mi-am putut opri corpul când acesta s-a apropiat iar de geamul mare din sufragerie pentru a vedea ploaia, pentru a mirosi prospețimea ei şi pentru a simți-o în palme.

e ceva atât de special la ea. văd cum au aterizat şi s-au scurs lacrimile cerului pe recele geamului meu şi nu pot să nu observ asemănarea, asemănarea dintre lacrimile pe care eu le-am lăsat să îmi străbate obrajii şi ele.
poate picăturile nu sunt lacrimile cerului, poate sunt lacrimile oamenilor de pe această planetă adunate şi când oamenii plâng prea mult norii explodează.
cred că ar fi bine să mă întorc la somnul meu liniştit.

-A.🌹

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s