despre ajutor şi astăzi(38/42)

mi-am spus săptămâna trecută că este mai sănătos să cer ajutor când mă simt cel puțin okay, nu când sunt în puțul disperării cu prea multe vănătăi pe corp.

am o relație ciudată cu a cere ajutor.

sunt obiectivă şi pot vedea până unde pot merge eu şi când am nevoie de altcineva. o lecție extrem de importantă, spun eu, o lecție pe care depresia m-a ajutat să o înțeleg cu adevărat.

dar prefer să mă las în noroi şi să încep să mă ridic singură, cum pot, cât pot eu mai bine. 

nu sunt sută la sută pregătită pentru nimic, dar ştiu să îmi acord zile întregi pe canapea şi ştiu să mă ridic şi să încep ceva şi să încerc altceva. 

nu cer ajutor nu pentru că eu cred că sunt cea mai puternică persoană şi că pot tot, ci pentru că ştiu că orice s-ar întâmpla inventivitatea mea mă va scoate la suprafață şi mă voi simți mai bine dacă realizez acel lucru fără ajutor.

dacă m-ar întreba cineva dacă este greu sau uşor nu aş sti ce să-i răspund. este o parte din mine, una foarte importantă. mă las să încerc, accept vănătăile şi mă ridic singură. 

cred cu tărie că oamenii nu sunt făcuți să înțeleagă alți oameni. cine ar putea până la urmă? nimeni. da, poate ştii cum arată piramida nevoilor şi ştii câte persoane reacționează aşa şi câti nu când sunt puşi într-o situație şi poate ştii ce medicament să dai când vezi anumite simptome şi poate crezi că înțelegi când îți spun lucruri care par sincere şi din suflet, dar chiar o faci? doar eu locuiesc cu gândurile mele, cu corpul meu, doar eu îmi aud mereu vocea chiar şi în momentele în care nu scot niciun cuvânt pe gură. da, sunt lucruri care ne fac asemănători, dar sunt o infinitate de lucruri care ne fac diferiți.

aşa că nu, nu mă aştept ca părinții mei sau prietenii mei să mă înțeleagă, dar vezi tu…şi când le spun de ce am nevoie, ei cred că ştiu mai bine şi nu mă ascultă cu adevărat. încerc să nu-i judec pentru că ştiu că ale lor încercări vin dintr-un loc de iubire, dar poate acesta este motivul principal pentru care aleg de cele mai multe ori doar eu să am grijă de mine.
dar astăzi, astăzi am făcut o programare. mâine va fi o zi interesantă. astăzi am cerut ajutor. 

astăzi m-am ridicat de pe canapea şi mi-am curățat gândurile şi casa şi deşi nu am simțit că pot să reîncep lucrurile care m-au defenit cândva şi care poate încă o vor face, am sunat şi am făcut o programare.

cere ajutor când te simți cel puțin okay sau cere-l din prăpastie, nu contează cât timp faci un efort conştient pentru a te face mai bine, pentru a te vindeca. strigă şi strigă până te aude cineva.
sănătatea ta este cea mai importantă, aşa că orice ar fi nu abandona definitiv speranța chiar dacă azi ai abandonat-o şi ai îngropat-o, învață să o redescoperi cândva.
-rânduri pentru mine cea de mâine, pentru următoarea lovitură, pentru data viitoare când voi locui doar pe canapea.
-Andreea.🌹

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s