better(37/42)

bine…

mai bine

definiția binelui pentru mine se schimbă zilnic, poate şi de câteva ori pe zi…deşi în esență este aceeaşi.

o modelez mereu pentru nevoile mele, cu ziua respectivă, cu mine…

vezi tu, în general pentru mine bine înseamnă să mă întorc din viața în care am plecat, să fiu din nou extrem de activă, să mă simt minunat….de ce am spus toate aceste lucruri atât de repede în mintea mea, fără să respir?

dar eu încă nu sunt acolo…şi nu am nicio idee când voi fi. şi da, încerc şi mă forțez de multe ori şi îmi acord şi timp şi încerc, încerc, încerc…dar nu sunt acolo
şi ieri pentru mine bine a fost că m-am ascultat şi a fost şi mai bine că nu am vrut să mor, că am supraviețuit…

nu toate zilele sunt bune şi nu toate sunt rele, dar ieri…ieri a fost o zi în care doar am supraviețuit şi asta e okay pentru că a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face eu cu toate puterea mea.

astăzi e la fel, încep să mă simt cum alunec din nou…am început de miercuri să simt pe picioare noroi, dar m-am zbătut şi am încercat şi cumva l-am scuturat…dar e din nou aici, dar poate nu a plecat niciodată cu adevărat…
bine, mai bine…sunt mai bine pentru că nu am încercat să mă sinucid ieri, azi, sunt mai bine pentru că am supraviețuit ieri, pentru că supraviețuiesc azi…dar nu mă simt mai bine…mă simt mai…pierdută

cu ochii în seriale care au mici sau mare greşeli de filmare şi mă enervează că ei nu controlează totul şi nu verifică suficient şi cu multe ore de somn goale cu mult prea mulți şerpi şi nu mai pot dormi în al meu dormitor pentru că mă simt bântuită de un mare gol când păşesc pe uşă şi adorm pe canapea şi o fac doar după ce mă obosesc prea mult, după ce mintea mea ajunge în extreme pentru că îmi e frică să adorm şi dorm prea mult în general de parcă somnul ar rezolva ceva şi nu mă simt în stare să ies din casă şi am abandonat jurnalele pentru că acum e prea mare efortul în ochii mei pentru că al meu corp cedează şi acestă canapea o venerează şi do prea mult, evit ceva, dar nu ştiu ce…dar ştii ceva?

nu contează, nu contează micile zgârieturi,deşi contează într-un final…dar sunt mai bine, nu?

am supraviețuit şi nu am vrut să mor deci sunt mai bine.

e amuzant cum începutul de lună m-a prins fericită, cu multe obiceiuri sănătoase în viața mea şi dans şi sport şi un program sănătos de somn şi yoga şi scris zilnic şi multă apă ş gătit şi admirat priveliştea din fața mea şi…şi cât de repede s-au spulberat ele din nou.

e un drum bun  sau fel puțin aşa crezi…începi să te simți mai sănătoasă, mult mai bine după câteva săptămâni…şi începi să zâmbeşti păsărilor şi să te uiți cu dor de iubire la oameni şi te simți fericită…şi începi să nu mai analizezi fiecare zâmbet, fiecare stare, fiecare lucru din ziua respectivă parcă pentru o secundă şi boom…din nou eşti în cercul vicios din care credeai că ai scăpat şi iar eşti mâncată de vie în coşmaruri şi-n realitate şi cheful de viață dispare iar şi totul e din la zero…sau poate pe minus şi încerci iar să urci muntele care pare interminabil din față ta şi pici şi pici şi iar tu pici…până ajungi la primul copac, la un sfert din înălțimea lumei, uneori chiar la jumătate şi apoi…apoi pici iar…

dar sunt mai bine. 

astăzi nu am încercat să mă sinucid şi am supraviețuit şi sunt bine, sunt mai bine, deşi nu sunt deloc bine.
-se poate observa cât de încurcată e mintea mea când părăsesc jurnalele pentru o secundă

-A.🌹

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s