vreau, am vrut…

am vrut, de fapt…vreau…sau doar am vrut să-ți vorbesc, să te caut. am vrut să-ți aud vocea în cele mai fericite momente ale zilelor mele și să te întreb „ce mai faci?” .

am vrut să-ți povestesc cum cerul în acest oraș e doar o marmeladă de culori despre care aș putea scrie în fiecare noapte.

am vrut să-ți povestesc despre arhitectura porților de pe fiecare stradă, de culoarea vie a caselor și ale frunzelor. am vrut să-ți spun că am o plantă, o lavandă pe balcon. ah, noi și balcoanele, mai ții minte toate poveștile noastre?, toate amintirile care s-au creat în balcoane, fumând o țigară sau poate două și vorbind despre fiecare lucru, despre orice? îmi e dor de asta. tind să o sun pe ea de fiecare dată când stau în căldura dulce a balconului meu deschis care e lipit de dormitorul meu…tind să o sun pe ea, o sun și vorbim, dar ea este ea, e departe de focul pe care l-am găsit în inima ta. vorbește despre activități și lucruri banale când eu vreau să vorbesc despre stele, despre soare, despre micile secrete ale lumii mele acum…dar tu nu ești ea, ea nu e…

am vrut să-ți povestesc despre cum chitaristul acela mi-a amintit de tine și ți-aș fi spus că îmi e dor să te aud cântând.

ți-aș fi spus că acum sunt mai bine.

am vrut să-ți spun despre felul în care ei savurează cafeaua cu un churro, cum pauzele de prânz fac străzile goale, cum cafeneaua de lângă apartamentul meu se închide la 1 dimineața, cum vântul e cel mai dulce desert în orice zi…

Doamne, cât de multe aș fi vrut să îți spun, cât de multe am să-ți spun…

oare chiar am ceva să-ți spun?

oare tăcerea ne va mânca ruinele prieteniei după ce ne vom povesti în ce rochie este îmbrăcată perioada noastră acum?

nu știu de ce nu m-ai căutat, dar eu știu de ce nu am făcut-o. știu că nu o va mai face…cel puțin nu curând.

știu că nu am niciun drept acum, că nici tu mai ai, dar asta e ideea, știi? eu încă…poate, mai vreau să ai

mai vreau să te sun la ore târzi, mai vreau să vorbim când suntem în drum spre altceva, mai vreau să povestim ore întregi despre obiectivele noastre, despre idei nebune și visuri mărețe și ce ne dorim să ajungem când vom crește mari, de fapt…am vrut

nu mai vreau

poate doar am vrut să-ți spun ce s-a mai întâmplat în viața mea, așa cum obișnuiam să o fac

de fapt

nu știu ce am vrut

nu știu exact ceea ce vreau

nu știu cum să distrug ruinele unei prieteni colorate…

nu știu cum aș putea

tu cum ai făcut-o?

 

poate peste câțiva ani vei citi acest articol dacă el va mai exista, dar știu că nu o vei face acum, nici mâine, nici peste două luni pentru că niciodată nu ai citit ce scriam…presupun că în acel moment eu deja știam că totul se va sfârși, așa cum știu că și ea va dispărea, dar nu-mi pare rău de ea…știi? ce urât din partea mea…nu?

am vrut să vorbim, așa că ți-am scris un articol.

-A.

 

 

Anunțuri

puțin mai în gânduri alese

4 mai 2017

până şi-n punga cu mult popcorn ars găseşti bucăți făcute perfect.
6 mai 2017

a avea grijă de tine este mult, mult mai important decât a te ridica la aşteptările şi dorințele altcuiva chiar dacă acest lucru înseamnă să le închizi uşa în față părinților tăi.
8 mai 2017 

pune mai multe întrebări,

dă mai puține sfaturi,

ascultă mai mult.
11 mai 2017

dacă vei sta toată ziua în casă, dacă nu te vei avânta în necunoscut şi in cunoscut mai mult vei putea pierde magia care doar pe tine te aştepta.
câteva gânduri dintr-o infinitate de gânduri din câteva zile dintr-o coleție de zile…

-A.

gând din ora 22.

şi Doamne…el părea atât de îndrăgostit de chitara lui şi ea…ea părea atât de îndrăgostită de el
aceste rânduri îmi provoacă atât de multe întrebări legate de artă, de artişti, de cât de mult poate iubi un artist, de cum vede un artist lumea, de toate lucrurile ce se întâmplă înainte şi după ce se trage cortina spectacolului…atât de multe întrebări

-A.