el şi cuvintele mele(17/42)

mi-aş fi dorit ca el să-mi vorbească înainte să plece grăbit, să-mi spună ceva, orice şi să-mi acorde sanşa să-i spun ultimele cuvinte, dar nu a făcut-o…

el doar…a dispărut din viața mea mai repede decât a intrat şi m-a închis într-o bulă, într-o mică închisoare plină de întrebări, plină de scenarii, m-a lăsat cu multe mângăieri şi îmbrățişări de oferit…

el m-a lăsat cu ale mele cuvinte pe care le voi transforma mereu în poezi.

7:19-7:22 am

-Andreea.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;el şi cuvintele mele(17/42)&8221;

  1. Poate mai bine să-mi mulțumesc mie toată viața…pentru că ştii, eu aleg să scriu, eu aleg să-mi scot gândurile din minte…şi până la urmă eu sunt persoana care are crize existențiale de două ori pe zi şi care îşi pune multe întrebări legate despre orice şi oricine…doar pentru că până la urmă, aşa sunt eu…
    Da, mă gândesc cu recunoştiință la persoanele care au plecat, dar ştii…ele doar au plecat şi nu văd rostul să le am mai mereu în minte…dacă mai apar ele ocazional sunt primite frumos cu prăjituri şi ciocolată caldă, dar toată viața eu îmi voi mulțumi mie.
    -A.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s