plecare plină de dor(12/42)


” şi mi-a spus astăzi din nou că mă iubeşte după ce ne-am scufundat în brațele celuilalt timp de câteva minute…mi-a spus că mă iubeşte…dar cum aş mai putea să cred că acesta este adevărul după ce am primit atât de multe dovezi care-mi arătau contrariul?

am început să înşir câteva dintre cele mai importante motive care arătau că eu am dreptate…şi am primit replici scurte şi parcă aranjate, pregătite să-mi demonstreze de ce eu mă înşel.

şi începând cu două cuvinte simple vizita de astăzi s-a terminat cu o luptă ‘te iubesc’, ‘nu mă iubeşti’ şi cu o plecare parcă plină de dor.

dar cum aş putea eu să mai cred cuvintele care ies dintre buzele care m-am mințit de atât de multe ori, care mi-au făcut promisiuni dulci şi calde care s-au terminat mai mereu în dezamăgiri şi dor? 
cum aş mai putea eu crede persoana în care mi-am pierdut încrederea acum atât de mult timp?”

nu mă iubeşti

sau nu te mai cred

dar nu mai contează.

-A.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;plecare plină de dor(12/42)&8221;

  1. Dacă am reuşit să trezesc un sentiment, un fir de sentiment, o sămânță mică în tine… este cel mai frumos lucru pentru mine.
    Tot ce scriu aici este plin de sentimente crude, de cele mai multe ori. Nu stau să rescriu, să reformulez, doar las paginile jurnalului să-mi asculte lacrimile şi culorile din suflet şi apoi ele ajung aici…
    Mulțumesc mult! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s