De ce am…?

” M-am pierdut în gândurile mele. El observa acest lucru. Mă cunoșteam mai bine decât mine în aceea perioadă. M-a întrebat ce am pățit, fiind tot în cameră. Nu i-am răspuns nimic. Apoi s-a apropiat de mine. Eram somnoroasă și obosită. S-a așezat în fața mea și a început să spună că arată ca un câine cu părul ud și își scutura capul. Am început să râd. Îi plăcea să mă facă să râd și mie începea să îmi placă de el. Apoi ne-am îmbrățișat. Îmi sprijineam capul pe umărul lui.Mi-a mutat fața sper el. Mi-a dat părul după ureche și a căutat să mă sărute. Am evitat. A mai încercat de câteva ori și răspunsul meu a fost același. Credea că totul e un joc și zâmbea. Văzând că nu am scăpare, l-am lăsat să mă sărute. A fost un sărut mic,a fost o încercare.Apoi a apărut pe fața lui un zâmbet de învingător. L-am auzit spunându-mi ”Bravo!” și m-am surprins zâmbind. Apoi el a plecat.  „
/* o bucățică dintr-o carte care nu va vedea niciodată lumina zilei. câteodată ai în fața ta o parte din tine din trecut şi pur şi simplu nu te recunoşti, gândurile aşezate în documentul acela deschis ultima oară acum câteva secole au prins mucegai…de ce am scris totul aşa? ce am vrut să transmit? de ce am scris asta? */
PS1: *cringe*

PS2: poți să vezi informaticianul din mine? 

/* */
-A.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s