despre seara trecută şi prietenii

Încercând să găsesc un articol care să-mi transforme seara într-un şi mai frumoasă, am aruncat o privire asupra blog-urile pe care le urmăresc şi am dat un nume care obişnuia să-mi apară zilnic printre mesaje. 

Am intrat şi am început să citesc din nou primul articol pentru că ştiam că acolo este o descrierea a mea. Nu ştiam exact ceea ce caut, dar l-am deschis oricum. 

Deşi au trecut foarte multe luni decând nu am citit acea parte, ştiam că sunt doar lucruri plăcute acolo, dar adevărul e că am fost surprinsă. Părea că citesc pentru prima oară acel text. Am fost invadată de căteva sentimente puternice în acelaşi timp: de un strop de fericire, un gram de nostalgie şi puțină tristețe.

Îmi amintesc şi acum momentul întâlnirii noastre. Eram deja în depresie, deşi nu cred că eram conştientă cu adevărat de acest lucru, credeam doar că nu o duc foarte bine şi aveam motive. Dar ştiu cu siguranță că am fost fericită cu adevărat în acele două zile.

 Oamenii cred că persoanele care suferă de depresie sunt mereu trişti, mereu în pat, mereu nefăcând nimic şi dorindu-şi moartea, dar nu e aşa. Suntem oameni ca fiecare dintre noi, avem zile geniale, zile foarte urâte, zile goale şi zile bune. Unii dintre noi pot funcționa ‘normal’, pot fi activi, pot lucra şi ieşi în weekend-uri, pot face mai multe decât alte persoane care nu suferă de o anumită boală, iar alții nu pot face mai nimic pentru depresie esre deja prea puternică, prea rea cu ei. 

Ei bine, eu eram în prima categorie atunci şi mă simțeam bine, aşa m-a cunoscut amicul meu. Dar curând, poate nu prea curând el m-a văzut imperfectă, puțin defectă, ciudată şi câteva luni mai târziu mi-a văzut şi partea depresivă din mine. Nu am purtat niciodată o mască la momentul respectiv, fericirea mea era reală şi eram productivă atunci…dar cumva am simțit că am dezamăgit persoana respectivă prin amănuntele aflate mai târziu. 

Dar prietenia nu ar trebui să funcționeze aşa, cel puțin nu cea adevărată. Prietenia înseamnă mai mult decât momentele fericite petrecute împreună şi deşi la momentul respectiv credeam că i-am pierdut respectul, am câştigat un prieten sau poate doar o persoană care mă ştia bine. Dar nu crezi că e puțin magic să laşi bucăți din tine altor persoane, nu crezi că e unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care i le laşi lumii? oameni care te-au cunoscut, care îşi pot aminti cu adevărat de tine după moarte…aşa că i-am scris:

„Mulțumesc pentru că la un moment dat m-ai inclus în arta ta. E cel mai frumos cadou pe care ți-l poate face o altă persoană pentru că ei bine, arta nu moare niciodată indiferent de forma ei în timp ce viețile noastre continuă şi se scurg uneori parcă prea repede. Am vrut doar să-ți mulțumesc pentru partea din mine pe care ai prins-o printre rândurile tale acum mult timp.     – A.”

Later update: tocmai am realizat că ne-am cunoscut acum fix un an!!! 

19/03/2017

photo source: tumblr

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s