sărutul acela franțuzesc

din prima mea relație pare să îmi amintesc acel sărut cel mai bine. am prea puține lucruri întipărite în minte din capitolul noi doi. dar îmi amintesc clar acel moment. poate pentru că atunci am realizat cu adevărat că eu nici măcar nu te plac sau poate pentru încă îmi amintesc tipul care a venit ușor în spatele nostru după și zâmbetul lui m-a făcut să zâmbesc, oh și mai era tipul respectiv lângă care am stat în autocar…de ce pot să îi văd pe ei mai clar? poate pentru că nu te-am văzut niciodată pe tine.

știi la 16 ani mă așteptam ca prima relație să fie prima iubire, dar nu a fost așa absolut deloc. nici măcar nu mi-a plăcut de el. până și numele lui îmi provoacă o repulsie…nu din cauza faptului că am terminat relația rău, nicidecum. a reacționat okay după ce m-am despărțit de el…poate pur și simplu el ca persoană nu e o persoană cu care aș fi astăzi nici măcar amici…imaginea lui din trecut e încă urâtă pentru mine…

eram într-o excursie, nici nu mai știu unde, dar eram.  ca doi adolescenți ne-am despărțit de restul grupul în drumul nostru prin pădure. nu știu cum sau de ce, dar țin  minte că eram foarte aproape de drumul pe care toți urmau să coboare. ne-am despărțit repede de ei, aveam un avans. vorbeam despre ce vorbeam noi adică nimic important. el a început să îmi sărute ușor buzele și eu i-am răspuns( vomit puțin când mă gândesc la asta). apoi a început să-mi bage limba pe gât, nici nu mai țin minte dacă a fost un sărut bun sau nu(cel mai probabil nu), tot ce țin minte e că nu am simțit nimic, niciun fluturaș în stomac, nici măcar o picătură de fericire. am simțit doar limbile noastre întâlnindu-se și golul acela…nu simțeam nimic.

am auzit la scurt timp vocea unui tip care era cu noi în excursie. aclama. chestii tipice adolescenților. ne sărutam și auzindu-l am deschis ochii. îi simțeam zâmbetul și îmi simțeam dezgustul față de el și interesul pentru celălalt tip. tipic mie aș putea spune acum.

celălalt băiat continua să coboare dealul. noi ne-am oprit. m-ai luat de mână și ne-am îndreptat spre autocar. când am ajuns jos, te-am întrebat dacă mă vei conduce acasă după ce ajungem și tu cu un zâmbet tâmp mi-ai spus:„m-ai făcut fericit astăzi”.

nu am înțeles niciodată cum un sărut poate trezi fericire în cineva până nu l-am întâlnit pe el. tu nu ai trezit niciodată nimic în mine deși zâmbetul îți era până la urechi când mă sărutai și deși acționai ca și cum mă iubeai.

nu am în minte multe amintiri cu tine, dar aș vrea așa de mult să o șterg pe aceasta.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s