scrisore pentru amintiri uitate

îmi pare rău.

îmi pare rău că am uitat majoritatea momentelor în care sufletul meu a dansat, în care emoțile se transformau în artă când eram pe scena vieții, îmi pare rău că am uitat lucrurile mici pe care acum încerc și încerc să mi le amintesc.

mă tot gândeam zilele trecute la cum a început toată durerea mea să mă sfâșie ușor când nu observam și nu pot să îmi amintesc cu exactitate. nu pot să îmi amintesc multe lucruri.

îmi amintesc când am învățat să merg cu bicicleta și cum se simțea când vântul îmi mângăia fața în zilele de vară, dar nu îmi amintesc primul meu sărut. îmi amintesc doar câteva din dățile în care era să fiu călcată de o mașină și sentimentul de adrenalină pe care îl aveam în corp când cineva mă trăgeam din fața ei, dar nu pot să îmi amintesc prima întâlnire. îmi amintesc evenimente care m-au cutremurat ca și copil, dar nu pot să îmi amintesc discuțiile pe care obișnuiau să le am cu prietenii mei în zilele lungi de vară.

încerc să îmi amintesc lucrurile pe care le-am uitat de ceva timp, dar nici măcar nu pot scoate la suprafață cum arăta viața mea înainte de depresie. am unele amintiri ciudate, amintiri care nu sunt tocmai amintirile mele, care sunt amintirile altora trecute prin filtrul sentimentelor mele și nu am idee de ce mi se întâmplă asta sau care dintre amintirile pe care le am sunt sută la sută adevărate…sau măcar ale mele.

îmi pare rău că nu am început să-mi scriu viața în paginile jurnalelor cu ani în urmă, îmi pare rău că am uitat copilul care obișnuiam să fiu…îmi pare rău că v-am uitat amintiri pierdute…nu am idee dacă vă voi recupera vreodată, dar știu că v-am trăit chiar dacă v-am uitat.

câteodată uit unele persoane cu care obișnuia să merg la întâniri sau numele de familie a unui fost iubit, dar asta nu îi face pe ei mai puțin importanți în memoriile vieții mele, în adeventura vieții mele și în cine sunt astăzi….așa cum nici voi, amintiri uitate nu sunteți mai puțin importante decât senzația primului condus și razele apusului care îmi mângăiau părul în acea zi de vară când am condus o motocicletă pentru prima oară.

 

toate amintirile sunt la fel de importante, toate m-au adus în acest punct în viață…așa că mulțumesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s