fără vestă de salvare.

m-am întors în brațele tale iubire,

după ani de despărțire

m-am întors înapoi acasă,

dar tu nu mă ajuți să pun mâncare pe masă

cred asta e tragedie fiecărui artist

care visează prea mult cu ochii și nu e un afacerist,

dar mă bucur că m-am aruncat în apa multe prea rece

mă bucur că am ajuns aici, deși durerea nu trece

vezi tu, ată pură, suflet mult prea stins

totul e o doar o joacă pentru focul de nestins

în vene artă pură îmi curge

și nu cred că voi putea vreodată

să o ating cu adevărat

să o transform pe toată

în ceva real, în ceva vizibil pentru fiecare ochi

și înțeles de prea puțini,

am ales să te urmez pe tine, inimă rece

și te-aș alege și pe tine în ceasul cincisprezece

m-am aruncat în tine fără o vestă de salvare

și pentru asta nu îmi voi cere niciodată iertare.

tu, artă din sufletul meu

ție îți mulțumesc, acum și mereu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s