La mulți ani…

cu întârziere….a fost ziua ta prea de curând, dar am uitat…pur și simplu am uitat. Cred că e un semn bun, sper să fie. Ți-am spus *La mulți ani!* în doi ani diferiți, în două circumstanțe opuse, sperând la două lucruri diferite…și anul acesta e doar ciudat. Am uitat de tine, îți vine să crezi?

Probabil jurnalul meu mă contrazice…încă te mai vede prin paginile lui prea pline de cerneală, urme de ruj și pete de cafea. Încă mai ești acolo și cred eu că mereu vei fi. Mereu vei reaprinde în mine sentimentele de *ieri*, toată nostalgia, speranță, încrederea, pasiunea și iubirea mea obsesivă pentru buzele tale mult prea trandafiri. Retrăiesc emoțiile, fluturii din stomac și gustul de lacrimi de fiecare dată, dar nu le trăiesc cu adevărat. Tu ai plecat din viața mea poate prea devreme, tinere aventurier și amintirile noastre au pierit ușor în urma ta.

Cred că mereu voi scrie despre trecut…pentru că deși mereu încerci să spui totul, parcă niciodată nu spui cu adevărat totul, mereu lași părți din povești în tine, mereu lași puțină artă pură numai pentru tine. Nu contează câte articole voi mai scrie despre tine, fostă iubire…eu te-am uitat.

Doamne, ce îndrăgostită eram de tine acum 2 ani. O îndrăgosteală din aceea tâmpită pe care o vezi în comediile romantice de astăzi. Ceva prea arzător, prea puternic și cu prea mulți fluturi în stomac…țin minte cum ți-am spus la mulți ani atunci…un mesaj prea lung pentru a fi amintit astăzi din memorie. Ți-am scris fără nicio grijă referitoare la viitor, ah, naiva de mine, dacă aș fi știut că luna viitoare mă voi despăți de tine.

Acum un an și câteva zile…mesajul meu a fost simplul și banalul *La mulți ani!*, mesaj care nici astăzi nu a primit un răspuns. Îmi amintesc că pe facebook ți-am scris și în ziua respectivă tu ai răspuns fiecărei persoane, dar cumva m-ai omis pe mine. Speram ceva, speram o împăcare, o nouă întâlnire, o îmbrățire virtuală prin cuvinte…speram încă o bucată din tine, speram să aud de tine…îmi era dor.

Încă nu pot înțelege cum am uitat complet de ziua ta de naștere, cum am uitat complet de tine, primă iubire, prima mea mare dezamăgire. Internetul e un loc interesant. Îmi verificasem notificările după zeci de zile și acolo era numele tău. Am fost atât de ocupată cu mine în lunile trecute încât tu ai dispărut din mintea mea pentru luni și luni de zile. Am uitat…dar e de bine.

La mulți ani fericiți, străine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s