scârbă.

Pur și simplu îmi e scârbă când mă uit în trecut la fostele mele relații amoroase…în special la prima…

Vezi tu, sunt genul de persoană care în urma oricărei experiențe pleacă sau măcar încearcă să plece doar cu lucrurile pozitive, cu lecțiile învățate și cu un strop suficient de speranță care să-mi ajungă până la următoarea aventură.

Mi-am învățat lecțiile din relațiile anterioare și am reflectat la lucrurile mai puțin frumoase pe care le-am făcut, spun eu, dar ceva, ceva nu e bine când un lucru minor îmi amințește de tine, fostă iubire. e un sentiment prea mare de repulsie care-mi atacă pielea și gândurile când în minte îți revăd fața.

Nu pare normal, nici sănătos acest obicei, să-i spunem așa, dar nu îl pot evita deloc. există câteva excepții pentru mine, câteva momente și persoane care aduc în sufletul meu o dulce nostalgie și într-o clipă mă trezind spionând rețelele sociale ale persoanei respective.

ah, rețelele sociale…pare că fiecare postare îți aparține, dar de fapt imediat după ce ai apăsat distribuie nimic nu mai e doar al tău, fiecare lucru aparține fiecărei persoane…și peste prea puțin timp ne trezim că ieșim din casele noastre doar pentru a ne face o poză alături de zăpada pufoasă pe care nici nu am atins-o…și iar entuziasmul în face efectul în corpul nostru mai repede decât o cafea cu zahăr și apăsăm distribuie cu descrierea mă bucur de intimitatea zilei de astăzi.

revenind la *problema* mea…nu par să am o soluție pentru repulsia care mă cutremură și nu știu dacă o voi face prea curând…vezi tu, cred că am fost prea îndrăgostită pentru a vedea unele persoane cu adevărat și după despărțiri mereu mi se deschideau ochii și de aici și de aici și dezgustul meu…dar în același timp realizez că nu am simțit mai nimic cu persoana respectivă și nu am fost îndrăgostită cu adevărat, nici măcar nu cred că era o reală iubire din partea mea…cred că doar eram prea tânără.

poate ar trebui să învăț să privesc aceste foste legături într-un mod cu totul diferit, dar în același timp mă întreb ce rost are să lucrez la cum văd câteva lucruri din trecut când trecutul  mereu se înlocuiește cu prezentul și viitorul meu.

trecutul tinde să se repete pentru cei care nu cunosc istoria…eu o cunosc și mi-am luat învățăturile din ea, nu mai simt nimic pentru persoanele respective, dar simt greața pentru momentele din trecut.

 

nimic de mai sus nu pare să fie plins de sens sau de o concluzie interesantă…

totul e cuprins doar de

gânduri neclare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s