te amân.

ești printre schițele mele de prea mult timp…poate nu te mai amân astăzi, poate astăzi scriu articolul acesta.

am amânat acest articol, așa cum am amânat multe lucrurile în viața mea. e un obicei nesănătos, știu…dar cumva încerc să îl elimin.

cred că noi amânăm fie din frică, fie pentru că acel ceva nu este important pentru noi. permite-mi să îți explic, cititorule.

 

într-o zi oarecare mama face același lucru. vorbește la telefon. câteodată cred că așa fuge ea din realitatea vieții pe care nu prea pare că o place așa de mult. am mers la ea făcându-i semn. am dorit să discut ceva cu ea. mi-a răspuns că imediat vine…dar trecuse deja o oră de atunci…și nu a mai venit…trecuse două și făcea acealși lucru. după ceva timp am văzut-o închizându-și telefonul și am mers la ea.

tind să cred că nu eram prioritatea ei în acel moment, în acele ore. ea avea nevoie de altceva, avea nevoie de o evadare din propria ei lume într-un fel sau altul. a considerat că e mai importantă conversație decât orice nevoie aș fi avut eu. oamenii fac până la urmă ceea ce ei consideră că e mai bine.

poate așa a fost…sau poate nu, dar știu ceva sută la sută sigur.

 

știu că oamenii amână din frică. frica te poate imboliza atât de ușor dacă îi dai voie. la început pare că e un prieten vechi care te ține de mână și se bucură că ești cu el…dar foarte curând acel prieten ajunge să te înghită într-un alt univers, într-o gaură neagră…și ajungi să fii altcineva.

oamenii se tem de foarte multe lucruri…dar nu cred că ceva poate fi mai mare decât frica de eșec. se spune că cea mai mare frică a oamenii e de a vorbi în public, nu spun că acest lucru nu ar fi adevărat, dar eu interpretez altcumva lucrurile. frica nu este de a vorbi în public, e doar frica de eșec, de a nu reuși să o faci și să o dai în ridicol, e frica că nu ești suficient de bun să o faci…e doar frica de eșec.

și frica aceasta o vedem în multe feluri, în multe locuri în viețile noastre. o vedem la adoleșcentul care nu dă enter pe google pentru a afla rezultatele concursului sau pentru a căuta o facultate, o vedem până și în mămica nouă din magazin care stă în fața raionului cu mâncare de copii timp de o oră pentru că nu vrea să greșească. o vedem în filme, o simțim în cântice…o simțim până și pe pielea noastră.

eu am amânat acest articol din frica lipsei din inspirații, din frica rezuștatelor negative. dar la nivel conștient știu că mereu vor exista și laude și critici și știu că mintea mea înflorește de ficare dată când degetele mele ating tastatura. dar subconștientul tot se teme…și câteodată poți să micșorezi teama și să devii mai încrezător, dar ea nu dispare niciodată cu adevărat…și câteodată e doar bine să o simți…și să faci din ea ceva măreț.

 

nu îți mai pune viața pe amânare

și fă astăzi un pas mic

pentru viața pe care o vrei.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s