nu.

Nu stiu sa spun NU usor. Niciodata nu am stiut-o. Încă învăț să o fac.

Tind sa cred ca mereu era din frica, din frica de a nu fi acceptata cu adevarat, de a nu fi placuta de ceilalti. Am ajuns sa spun Da, chiar daca am vrut sa spun NU…dar in timp am invatat ceva.

Am invatat ca nu e nevoie sa ii multumesti pe altii pentru ca la sfarsitul zilei fiecare se gandeste la persoana lui cand pune capul pe perna. Fiecare isi urmareste propriile interese si se plimba prin tren incercand sa ajunga la statia fericirii. Pacat ca multi dintre noi suntem atat de obsedati de ideea de a ajunge la destinatie ca ne trezim ca nu am savurat niciodata calatoria, fie ca am ajuns unde am vrut sau nu.

Prima oara când am realizat cât de greu îmi e să spun acest cuvant a fost acum mult timp. Era planificată o calatorie cu familia la cateva rude care locuiesc nu foarte departe de noi. Fiind destul de mare, mama m-a lăsat să decid dacă vreau sau nu să vin. Aveam o alegere de făcut. Mintea mea căuta cu disperare un motiv să spun da, dar singurele motive care îmi apăreau erau cele pentru care ar trebui să spun nu. Aflasem mai târziu că era și ziua verișoarei mele atunci și că de aceea e planificată călătoria. Simțeam o presune să fac ceea ce credeam că trebuie, să merg acolo…dar nu era pentru prima oară când mergeam acolo și de fiecare dată când mă aflam acolo, nu aveam o stare de spirit foarte bună. Am amânat luarea unei decizii timp de câteva ore…dar adevărul e că știam deja răspunsul la întrebarea mea. În perioada respectivă făcusem multe călătorii și începeam să îmi simt oboseala în corp și mă gândeam că acesta e motivul principal pentru care acum nu îmi doresc să fiu acolo…dar nu era. M-am gândit apoi cât de frumos ar fi să ajung în orașul meu de suflet, să fiu acolo pentru puțin. Aș fi mers acolo în secunda următoare. Nu oboseala era problema, era locul…Așa că am mers…am mers să spun nu și am făcut-o. A ieșit din gura mea puțin nesigur, puțin frânt…dar am făcut-o.

Deși de multe ori mintea ne spune NU!, nu ne găsim curajul să rostim aceste cuvinte…poate pentru că ne dorim să mulțumim persoanele, să fim politicoși, să nu refuzăm, dar adevărul e că ar fi bine pentru noi, pentru ceilalți, pentru sănătatea noastră să ne onorăm dorințele noastre, să ne gândim la ele și să alegem ceea ce e potrivit pentru noi.

Lumea nu se va sfârși dacă noi pronunțăm acest cuvânt înspăimântător din două litere. Lucrurile nu o vor lua razna. Oamenii nu te vor urî. Cel mai probabil vei fi apreciat și poate veți ajunge la un compromis.

De ce să spun eu nu? Spun nu pentru libertate, pentru mine și pentru fericirea mea. Aleg să spun nu când vreau să spun nu. Așa că, spune cu mine, spune-o cu voce tare: NU.

 

spune da provocării mele,

spune nu când vrei să spui nu

și fii fericit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s