Îmi e frică de…

Frica. 5 litere care au un ecou în sufletul nostru pentru prea mult timp.

Oamenii acționează diferit la frică. Unii înjură, alții se afundă în băutură sau droguri, unii strigă până rămân fără voce, alții își șoptesc singuri lucrurile care sunt prea înspăimântătoare pentru a le rosti cu voce tare…dar cei mai mulți dintre noi rămânem blocați, blocați când vine vorba de o alegere pentru noi, blocați când vine vorba de mers mai departe…pur și simplu blocați.

Și frica aceasta apare din prea mult motive: frica de respingere, de trădare, de abandon, frica de nedreptate și frica de umilire. De aici pornește totul. Simți frica respectiva sau pe toate pentru că nu știi ce va urma, pentru că ai fost rănit și nu crezi că mai poți accepta asta o dată. ai necunoscutul în față, dar tu la nivel conștient sau subconștient, îl umplii cu frică.

Mie?  Imi e frica de șerpi, mai exact de venirea lor spre mine și reacția mea prea înceată…îmi e frică să nu știu să reacționez când trebuie. Încă simt puțină frică de întuneric…sau mai exact de ce se ascunde în spatele lui…îmi e frică de necunoscut…

Dar cel mai mult îmi e frică legat de scris. Simt că dacă nu spun sau scriu anumite gânduri, ele se vor pierde definitv…și îmi e frică. Mă gândesc că poate, doar poate acele lucruri îmi puteau schimba viața…că pot lăsa să se piardă o idee genială. Nu am verbalizat sau scris aceste gânduri, poate nici nu mi-am dat seama că ele sunt vii în mintea mea…poate gândurile acestea m-au bântuit mereu, dar nu le-am dat importanță, nu le-am observat…și dacă am făcut-o, nu le-am lăsat în viață prea mult timp cât să îmi amintesc…dar acum o fac, acum le dau viață…

Și acum că am făcut asta, unde mă îndrept?  Păăăăăi, pot să aleg frica…și ajung să mă las de scris în timp…pentru că pun accent pe lucrurile pe care poate nu le pierd niciodată…decât pe cele pe care le am….dar eu nu aleg asta. Frica e și ea o emoție…și pot scrie despre asta. Scriu pentru a mă liniști, pentru a mă elibera de durere, idei, iluzii, emoții. Pot alege să înving frica chiar folosind ca inspirație frica de a pierde inspirație, de a pierde magicele cuvinte care îmi aduce sau nu împlinirea.  Pare că tot ce pot să fac e să scriu în continuare și să sper la un viitor bun. Dacă pierd pe parcursul zilei câteva idei, nu are rost să stau și să caut pe jos gramul din mine pe care l-am pierdut. Mintea e ca o stație de tren…ideile vin și pleacă și eu aleg să rămân în stație, să nu alerg după un tren pe care l-am pierdut deja…poate, doar poate următorul va fi potrivit pentru mine. Încep să cred că nu există rău și bine, că există doar potrivit…

Îmi e frică de tine frică…mai exact îmi e teamă că mă poți controla și pot rămâne blocată…în cunoscut, fără a ajunge să îmi îndeplinesc cele mai nebune și arzătoare dorințe. Dar, frică, eu pot să te controlez…pot să te transform în ceva creativ, pot să te slăbesc până când prezența ta nu mai are importanță, pot să aleg să lupt în fața ta.

Nu poti sa controlezi totul, dar poti sa controlezi cum reactionezi la tot. E in puterea ta cum alegi sa raspunzi, e alegerea ta. Tu ce alegi să faci cu frica?

 

nu mai ține frica

de mână

și fii fericit.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s