Vreau sau trebuie?

”Trebuie să ajung acolo.”

”Trebuie să fac asta.”

”Nu am altă soluție, trebuie să o fac.”

aud mereu oamenii spunând frazele acestea.

și eu m-am gândit dacă noi chiar trebuie să facem toate acele lucruri, dacă cu adevărat nu mai avem soluții.Și tot gândindu-mă, aproape obsesiv, la acest lucru, mi-am găsit și un răspuns și acela sună cam așa: Chiar trebuie să faci lucrurile pe care vrei să le faci.

În timpul zilei, pe parcursul anilor ajungem să facem lucruri care nu ne fac plăcere, lucruri pe care spunem noi că suntem obligați să le facem, fără a avea prea multă tragere de inimă. Lucrurile respective le facem pentru că așa le face toată lumea, pentru că dacă nu facem acele sarcini, ceva rău ni se poate întâmpla.

Eu am fost așa. Am fost așa până m-am trezit la realitate, până am realizat că am doar o viață și că eu chiar o pot trăi așa cum îmi doresc. Am învățat diferența dintre regrete și remușcări și prefer să trăiesc cu remușcări și nu regrete. Prefer să știu că am făcut un lucru ale cărui consecințe nu îmi plac așa mult în prezent decât să trăiesc întrebându-mă mereu ”ce ar fi fost dacă…?”.  Dacă sunt pusă în fața unei situații în care sunt nevoită să aleg, prefer să fac lucrurile care mă fac pe mine fericită chiar dacă fericirea respectivă poate fi de moment și nu lucrurile care nu îmi aduc mie împlinire.

Nu am fost creaţi să mergem toţi pe acelaşi drum şi să facem aceleaşi lucruri, din acest motiv fericirea în mintea noastră arată destul de diferit de la persoană la persoană. Fă lucrurile care chiar au o importanţă pentru tine şi începe să trăieşti…

 

Trebuie să faci

lucrurile pe care

vrei să le faci

şi să fii fericit.

 

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Vreau sau trebuie?&8221;

  1. Nu e ca si cum nu vreau sa citesti, I mean, articolele sunt toate acolo. Oricine le poate citi. Doar ca sunt prostute, naive, inocente, cum vrei sa le spui. Nu mai sunt eu de asta. Sunt putin cringy pentru mine. I guess, that s my point.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pai, nu pot sa citesc din cuvinte ceea ce ajung sa inteleg dintr-o conversatie cu tine, dar da, te exprimi oarecum la fel. Tot nu inteleg motivul pentru care n-ar trebui sa citesc ce ai scris in trecut. Legatura cu acel fraiera-naiva.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu am făcut-o într-un mod violent. Nu era așa în mintea mea. Nu mă reneg pentru cine am fost, nu urăsc variantele mele din trecut. Toate sunt amuzante.
    În ochii mei acel -fraieră- reprezintă mai mult diferența enormă dintre cine eram atunci și cine sunt acum. Fraieră , în sensul de inocentă, mi se pare că atunci eram inocentă, mai mult spre sensul de naivă, dar nu îmi place să folosesc -naivă- pe mine.
    Nu mă reneg, nu mă urăsc, doar am crescut. Am idei mai bine formulate în anumite privințe, simt alte lucruri și cel mai important…sunt altcineva.
    Dacă aș avea puterea să schimb ceva din trecut, știi deja că nu aș schimba nimic și nu pentru că trecutul m-a făcut cine sunt astăzi, ci pentru că m-am bucurat de el așa cum a venit la momentul respectiv.
    Well, de asemenea știi că dacă aș putea șterge orice din trecut fără să modific persoana din această secundă aș șterge prima relație doar din sentimentul acela de scârbă. A nu se confunda cu regretul.
    Nu știu dacă aceste fraze împrăștiate au făcut sens, de obicei nu fac.
    Mi se pare că vorbesc exact cum scriu. Împrăștiat. Ție cum ți se pare?
    Nu spun că e ceva rău sau ceva bun, spun doar că seamănă extrem de mult.
    Ție cum ți se pare?
    A

    Apreciază

  4. Un raspuns destul de violent in expirmare. Cred ca stii deja ca si eu eram o „fraiera” in trecut si totusi… nu stiu, nu imi pasa de ce gandire aveam atunci, m-au facut cine sunt astazi. De ce te afecteaza ce ai spus singura in trecut despre povestea ta? Mai ales, ca e cea mai adevarata forma a ei care poate fi scoasa la iveala. Recunosc, e totul ambiguu cand citeste altcineva o postare pe blog si incearca sa se puna cu totul in pielea celuilalt, dar tu stii povestea ta si o accepti, e o marturie a realtitatii din trecut, pentru mine scrierile din trecut ma adancesc in adevaruri de atunci poate deja uitate ( atunci cand aveam toata forta mentala sa simt). Dar vreau sa stiu ce simti tu. De ce te numesti „fraiera” atunci? Poate pentru tine nu e acelas lucru si generalizez un lucru individual prea mult.

    Apreciază

  5. Eram o fraieră în 2016. Nu mai citi nimic de acolo.
    Nu mai știu exact ce am scris în acel articol, parcă mai știu ce gust avea, dar nu contează.
    Nu atunci gândurile referitoare la această temă s-au născut. Ele au intrat în mintea cu mult înainte, dar oricum nu cred că sunt bine prezentate în articol. Îmi amintesc destul de clar cum scriam atunci.
    Andreea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s