Vreau sau trebuie?

”Trebuie să ajung acolo.”

”Trebuie să fac asta.”

”Nu am altă soluție, trebuie să o fac.”

aud mereu oamenii spunând frazele acestea.

și eu m-am gândit dacă noi chiar trebuie să facem toate acele lucruri, dacă cu adevărat nu mai avem soluții.Și tot gândindu-mă, aproape obsesiv, la acest lucru, mi-am găsit și un răspuns și acela sună cam așa: Chiar trebuie să faci lucrurile pe care vrei să le faci.

În timpul zilei, pe parcursul anilor ajungem să facem lucruri care nu ne fac plăcere, lucruri pe care spunem noi că suntem obligați să le facem, fără a avea prea multă tragere de inimă. Lucrurile respective le facem pentru că așa le face toată lumea, pentru că dacă nu facem acele sarcini, ceva rău ni se poate întâmpla.

Eu am fost așa. Am fost așa până m-am trezit la realitate, până am realizat că am doar o viață și că eu chiar o pot trăi așa cum îmi doresc. Am învățat diferența dintre regrete și remușcări și prefer să trăiesc cu remușcări și nu regrete. Prefer să știu că am făcut un lucru ale cărui consecințe nu îmi plac așa mult în prezent decât să trăiesc întrebându-mă mereu ”ce ar fi fost dacă…?”.  Dacă sunt pusă în fața unei situații în care sunt nevoită să aleg, prefer să fac lucrurile care mă fac pe mine fericită chiar dacă fericirea respectivă poate fi de moment și nu lucrurile care nu îmi aduc mie împlinire.

Nu am fost creaţi să mergem toţi pe acelaşi drum şi să facem aceleaşi lucruri, din acest motiv fericirea în mintea noastră arată destul de diferit de la persoană la persoană. Fă lucrurile care chiar au o importanţă pentru tine şi începe să trăieşti…

 

Trebuie să faci

lucrurile pe care

vrei să le faci

şi să fii fericit.

 

 

Prea tânăr, prea bătrân…?

Pierzându-mă în gândurile mele sunt trezită brusc la realitate. Un bătrân mă atinge pe umăr şi îmi spune: „Trăieşte cât eşti tânără”.

Am observat în jurul meu cât de des persoanele îmi spun că sunt prea tinere sau prea bătrâne pentru ceva. Acum nu cred că e un motiv bun şi nici măcar o scuză bună, dar obişnuiam şi eu să gândesc aşa. Am fost învăţată să cred acest lucru. Am observat că majoritatea am fost…dar până la urmă cine are dreptul să îţi spună că eşti prea tânar pentru ceva sau prea bătrân pentru altceva? De ne agăţăm de un gând care e atât de limitativ?

Am realizat pentru prima oară cât de concentraţi suntem pe vârsta când mama mi-a interzis să mai fac un anumit lucru  pe motivul că sunt „prea bătrână”, iar eu am refuzat categoric pentru că nu era un motiv foarte bun pentru mine şi acel ceva mă făcea fericită.

Dacă eu cred că sunt pregătită să mă căsătoresc la vârsta de 21 de ani, sunt. Dacă eu cred că sunt pregătită să îmi reconstruiesc viaţa la 54 de ani pentru că nimic nu mai pare să funcţioneze în viaţa mea, sunt. Dacă eu cred că sunt pregătită să mă mut în LA la 80 de ani şi să trăiesc acolo pentru restul vieţii, sunt.

Cred cu tărie că nu eşti niciodată prea tânăr sau prea bătrân pentru a fi cine vrei să fii, pentru a face un lucru pe care ţi-l doreşti sau pentru a merge unde vrei să mergi.Nu eşti niciodată prea tânăr sau prea bătrân pentru a-ţi seta un nou obiectiv şi cu siguranţă nu eşti niciodată prea tânăr sau prea bătrân pentru a fi fericit.  Cea mai importantă este fericirea ta.

Vârsta nu ar trebui să conteze pentru tine. Poate vârsta contează pentru cei din jurul tău, dar nu ar trebui să te afecteze pe tine. Nu există un anumit drum pe care să mergem toţi. Nu vom face aceleaşi lucru în acelaşi timp în acelaşi fel. Doar permiteți să fii persoana care mereu ți-au dorit în secret să fii.

 

Fă lucrurile când tu

simţi că eşti pregătit

să le faci

şi

fii fericit.